Uniți în Dragoste

N-am înțeles o vreme de ce mi-e crucea grea,
Dar acceptat-am Doamne s-o port, spre slava Ta.
Mi-ai spus şi nu odată, că îndeajuns mi-e Harul,
De-aceea port în suflet şi cerul şi Calvarul.
Nu înțeleg Părinte prea bine nici acum,
De ce am spini pe cale şi piedici mari pe drum,
Chiar de păşesc cu grijă, ades îngenunchez
Şi plâng şi plâng o, Doamne, oftez şi lăcrimez.

De ce, de ce atâtea necazuri vin mereu?
Vorbeşte-mi Doamne Tată, căci tare este greu!
Îmi râd cei răi în față, se bucură şi-şi spun,
Că eu am toată vina, că eu, eu nu sunt bun!
Tu îmi cunoşti trăirea, mă ştii cum sunt, mă ştii!
De ce permiți Preasfinte furtuni şi vijelii,
Să-ngenucheze trupul slăbit şi-mpovărat?
Urechea Ta n-aude? Sunt oare blestemat?

Ți S-a scurtat şi brațul de nu mă mai atingi?
Cuptoarele-ncercării nu vrei să le mai stingi?
Mă laşi în perpelire, Te caut şi Te chem,
Nu Îți e milă Tată, atunci când plâng şi gem?
Ascultă Doamne Sfinte la oameni ce vorbesc,
Priveşte cum aruncă cu pietre, mă lovesc,
Sunt renegat de prieteni, de frați la orice pas,
Dar Doamne eu de Tine nu vreau ca să mă las!

Toți îşi întind spre mine acuzator o mână,
Revarsă-Ți bunătatea şi fă Tată lumină,
Tu ne cunoşti prezentul, ce-a fost şi ce va fi,
Dreptatea Ta Preasfinte în veci va dăinui,
Chiar dacă doare clipa şi nu-nțeleg de ce,
Trupul de carne Doamne, Tu mi-l substituie,
Un Duh nou şi statornic să pui în el ca eu,
Să Te slăvesc de-a pururi, Yehova Dumnezeu!

Şi dacă întristrea inundă fața mea,
Dă-mi bucuria sfântă! Amin! Aleluia!
Să pui iubire-n suflet, să dau mereu iertare,
Iar celor ce fac răul, doar binecuvântare.
De vorba nu atinge, purtarea mea să fie,
Lumină pe cărare, un far spre veşnicie,
Dă pace tuturora şi Har din Harul Tău,
În dragostea Agape să ne uneşti mereu!

21/09/14, Barcelona- Lucica Boltasu