Umblând pe val

E-ngăduită vremea să umblu pe val,
Îmi vărs din ochi amărăciunea-ntreagă
Să dau privirii mele, seninul de cristal
Și să o leg, Isuse, de privirea-Ţi dragă.

Debordând în mare, poverile străine,
Țin mâinile în rugăciuni, împreunate,
Poruncește Doamne și voi veni la Tine,
Mi-e punte Credința, Iubirea fără moarte.

Un fagure de miere fă Doamne glasul meu,
Să îl pot ancora în glasul Tău duios,
În unde împletite din om și Dumnezeu,
Să vin pe val la Tine, Iubitul meu Cristos.

M-ar cerne valul ca într-o sită rară,
Înspre adânc întunecat să mă prefire,
Dar mi-e porunca Ta, spre Cer o scară,
Țin pasul pe cadențe sfinte, de psaltire.

Trasează legănarea șerpuită rută,
Itinerar de spumă, străin, înșelător...
Cuante de Lumină, mă duc la Tine, țintă,
Ești gata-n orice clipă, să-mi vii în ajutor.

E-atât de greu, Isuse, dar Tu toate le știi
Și îmi vei întinde la vreme, mâna Ta,
Numai cu Tine ajung la sfinte bucurii,
Călcând prin Univers, liber, din stea în stea.

Eu mă încred în Tine, orice s-ar întâmpla,
În minunat Cuvânt, cerești promisiuni,
Este desăvârșită, dreaptă, voia Ta,
Iubirea, Jertfa sfântă prin care ne aduni.

Mă poartă Duhul Tău spre Cer, departe,
Dimensiuni, rapoarte tind spre a nu fi,
Durere, întristare, par infimitate
Pe lângă infinite, sublime bucurii.

Ce-i valul și furtuna, ce-s norii-ntunecați?
E clip-ul inundat de-al veșniciei Soare
Când vom nunti Acasă, în Cer, surori și frați,
Cu Mirele iubit, în veșnica splendoare.

Amin!