Tu porţi de grijă

M-aplec ca firul ierbii-n luncă,
Printre sclipiri de rouă rece,
Înfiorat de-a Ta iubire,
Ce dă vieţii strălucire,
Primesc tărie ca de stâncă.

Şi frageda-mi esenţă vie,
Ce-ai modelat-o din ţărână,
Pe căi de har uşor păşeşte
Şi printre lacrimi, ea şopteşte,
Yehova-Iire, slavă Ţie!

Tu porţi de grijă tuturora,
El-Elion, Cel Prea Înalt,
Chiar de-s o mână de ţărână,
Tu ai sădit în min´ lumină,
Pe fruntea vieţii, aurora.

O nouă epocă în care,
El-Roi, ma vezi în orice clipă,
Pe-un drum anevoios, ce urcă,
Eu las în vale tot ce spurcă,
Şi mă proştern, în adorare.

Yehova Shalom, Domn al păcii,
Yehova Nisi, Steagul meu,
Prin Tine, s-a creat fiinţa,
În mâna Ta stă biruinţa
Şi tot ce-nseamnă taina vieţii.

Yehova Tidchenu eşti Tată,
Neprihănirea mea, o, Doamne!
Credinţa ce ai pus-o-n mine,
M-a smuls de pe cărări străine
Şi asta n-am să uit vreodată!

Yehova, “Tu eşti Cel ce Eşti!”
Far´ de-nceput, fără sfârşit,
De-aş fi un vultur solitar,
Sau o furnică pe hotar,
De fiecare Te-ngrijeşti.

Cu-atât mai mult o, Ava-Tată,
Te voi slăvi şi-Ţi sunt supus,
Mi-ai dat o inimă în care,
Ai pus iubire şi iertare
Şi o nădejde minunată.

Mă-nalţ ca firul ierbii-n sus,
Printre sclipiri de rouă rece,
Cu dor de veşnicie-n suflet,
Înfiorat în duh şi cuget,
Îţi spun: “Cât Te iubesc, Isus!”

30/01/2011, Barcelona/ Lucica Boltasu