Tu eşti totul, eu nimic!

Să mi se-ndrepte gândul către Domnul
Şi gura mea, rostească Da şi-Amin!
Să vigilez, să nu mă prindă somnul
Şi în furtuni, nicicând să nu mă-nclin.

Un veghetor să fiu în orice vreme
Şi în cetate-un stâlp şi o lumină,
Să port în rugăciuni pe cel ce geme
Şi să-l mângâi, când plânge şi suspină.

Să fiu mereu ca sarea în bucate
Şi gust să dau, celor ce sorb amarul,
Să fiu izvorul dulce care poate,
În cel ce-i încercat, să stingă jarul.

Să îmi ridic privirea către ceruri
Şi când mă-nalţ, eu să mă fac mai mic,
Să nu mă las condus de false ţeluri,
Căci Doamne, Tu eşti totul, eu nimic!

Un luptător să fiu şi în credinţă,
Să m-ancorez şi zilnic să citesc,
Cuvântul Sfânt, căci El e biruinţă
Şi îndrumarea Tatălui ceresc.

Să nu uit să Îţi cer înţelepciune,
Iar când în lan, mai creşte şi neghina,
S-o las să crească, Dumnezeu îmi spune,
Căci în curând va coborî Lumina.

Şi-atunci când anotimpul este gata,
Să-şi dea recolta şi s-adune grâul,
Eu să accept tot ce-mi oferă Tata,
Căci doar cu El, putea-voi trece râul.

Voi fi cules din lan şi pus de-oparte,
Neghina şi buruiana vor pieri,
Căci oi şi capre Domnul va desparte,
Până atunci, Te-aştept Isus, să vii!

Şi zilnic spun, Doamne, să-mi dai putere,
Să duc lucrarea până la sfârşit,
Prin Duhul Sfânt Îmi eşti o mângâiere,
Din zori de ziuă, până-n asfinţit!

27/02/13, Barcelona- Lucica Boltasu