Tu Doamne Te numești iubire!

Tu Doamne Te numești iubire!


Pe singurul Tău Fiu L-ai dat
Ca pentru noi să se jertfească
Să curețe al nostru păcat
Și viață să ne dăruiască

Să îndrepte ce noi am stricat
Neascultarea, ne-a condus
Și apoi, păcat după păcat
N-am împlinit, ce Tu ne-ai spus

Moartea peste noi a venit
Păcatul greu ne apăsa
Tu Tată, Fiul Ți-ai jertfit
El ne-a luat osânda grea

Tu, Doamne, Te numești iubire
N-ai nici un strop de răutate
Lași omul, ca-n a lui simțire
Să caute adevăru-n toate

Și bunătate Te numești
Când strigă omul păcătos
Cu drag la Tine Îl primești
Toate le ierți, căci ești milos

Tu, răutatea-o poți ierta
La cel ce strigă cu căință
Și tot din bunătatea Ta
Îi dai izbândă, biruință

Tu, ce ești sfânt și drept în toate
Și adevărul Te numești
Tu, veșnic plin de bunătate
Pe cel corect Îl prețuiești

Preț, omul are în fața Ta
Chiar de se crede neînsemnat
Căci dacă n-ar fi fost așa
Pe al Tău Fiu, nu L-ai fii dat

Pe cruce sa Îl țintuiască
Acei, care cândva strigau
Să moară și să-L răstignească
Ei, plini de ură îl priveau

Tu, loc ai pentru fiecare
Care renunță la păcat
Căci mila Ta Doamne, e mare
Și cel smerit va fi iertat

Și parte de a Ta iubire
Pe acest pământ o vor avea
Și vor vedea a Ta mărire
Când sus, cu Fiul, vor urca

Cu Fiul Tău cel preaiubit
Ce viața și-a sacrificat
La ceruri va fi însoțit
De toți acei ce L-au urmat!

Amin

Câmpia Turzii, 14 decembrie 2012