Templul

Templul


Dumnezeu mi-a dat un templu,
E din lut, dar minunat,
Şi încet, şi cu migală,
Chiar Isus l-a modelat.

I-a făcut chiar şi picioare,
Două mâini şi chiar urechi,
Şi doi ochi ca două stele;
Este templul cel mai vechi.

L-a clădit pe veşnicie
Chiar din lutul cel banal,
Nu mă satur să-l contemplu,
Că-i făcut fără egal.

L-am primit ca dar de nuntă,
Să-l păstrez sfânt şi curat,
Mi l-a dat chiar Creatorul,
Cel ce-n palme m-a săpat.

Şi-un veşmânt pe veşnicie
De un alb imaculat,
Chiar din raze de lumină,
Ca să fie unicat.

Mi-a făcut şi o soţie,
Dintr-o coastă, ce să spun...
Ne-a unit pe veşnicie,
Doamne, cât eşti Tu de bun!

Templul Tău pe veci să fie,
Căci pe veci Îţi sunt dator
Ţi-L dedic cu bucurie,
Scumpul meu Mântuitor!