Te slavesc!

TE SLAVESC!

*****
Iubirea Ta neasemuită, ce viața mi-o inunda,
Umplea inima de fericire, când lacrima broda.
Și-n ochii mei lumina pe freamătul zorilor,
Împletea splendoarea cromatică a culorilor.

În razele soarelui, picurau bobițele de rouă,
Însufleţind sufletul cu mulțumirea care plouă.
Cu bucurie, peste minunile ce stau mărturie,
Pe planeta albastră, în impresionanta Galaxie.

Te Slăvesc Domnul meu, cu recunoștință,
Mi-ai dat timp de hotărâri noi și pocăinţă.
Mi-ai lăsat să respir aerul pur al dimineţii,
Să-mi cercetez bine starea, pe calea vieţii.

În dimineața lăsată, să pot admira lumina,
N-ai lăsat trecutul meu, să-mi scurme vina.
Ai pus balsamul iubirii pe rana mea adâncă,
Mi-ai cercetat pașii, m-ai urcat pe stâncă.

N-ai lăsat povara grea peste sufletul meu,
Ai depărtat amarul, ce atârna atât de greu.
Tu n-ai lăsat, să mă cuprindă ai morţii fiori,
Ai trimis soarele... să mă mângâie-n zori.

Ai coborât în vale din înălțimile astrale,
M-ai luat şi purtat cu drag pe braţele Tale.
Cu iubire ai ținut, să mă iei sub a Ta îngrijire,
Îndurarea Ta, nu m-a lăsat, să merg în rătăcire.

Nu m-ai părăsit, nici în ceasul încercării,
Ca să nu cad pradă fricii şi nici îngrijorării.
Ai revărsat o dragoste sublimă, jertfitoare,
La Golgota, pe crucea patimilor salvatoare.

Bunătatea Ta, eu n-o pot măsura... în cuvinte,
Nici îndurările Tale, Prea Mărite Părinte!
Știu! N-am meritat iubirea... ce m-a învăluit,
Nici binecuvântările pe care le-am primit.

Zilele mele, Tu le cunoşti toate foarte bine,
Gândurile mele şi firea, nu-ți sunt străine.
Îmi cunoşti fiecare pas, pe-a sfințirii cale,
Dă-mi aripi... să zbor spre înălțimile Tale.

Nu-i nimeni ca Tine, atât de Mare şi Bun,
Florile, pomii, chiar iarba şi stelele-o spun.
Pe câmp, lanul de grâu cântă oda bucuriilor,
Păsărelele în zbor, Te slăvesc cu trilul lor.

Soarele îşi întinde razele peste pământ,
La porunca Ta, pornește şi stă orice vânt.
Şi se umple cerul cu mii şi mii de stele,
Iubirea Ta sfântă, dă puls viu... inimii mele.

Te Slăvesc Domnul meu! Ți se cuvin laudele.
Inima în fericire deplină se avântă către stele.
Urmăresc cu ochii, splendoarea zorilor eterni,
Și norul de slavă spre care aștept, să mă chemi.

Amin