Te laud Doamne

TE LAUD DOAMNE


Milă ţi-a fost şi Te-ai îndurat,
De sufletul meu robit de păcat.
Pe cruce ai murit, în locul meu
Și-ai salvat sufletul meu.

Din a vrăjmașului mână,
M-ai scos la Divină lumină.

Te Laud! Te Laud! Te laud!
Din inima toată, Te laud!
Ai lăsat peste mine-ncercarea,
Să faci în mine curățarea.

Acum înțeleg, Tu mă vrei vie,
Să pot zbura spre veșnicie.
Mărturisesc m-a durut tare rău,
Disprețul fratele meu.

Inima-ndurerată a sângerat,
O, Doamne nu m-am așteptat!

Dar cum aş putea eu oare,
Să tot cresc în neprihănire,
Dacă n-aş învăţa când doare,
Adevărul despre iubire? !

Când răutățile vin să lovească
Şi până la sânge, să rănească,
Să pot trece ușor peste ele,
Nu stă-n puterile mele.

Atunci mai mult ca oricând,
Te văd lângă mine luptând.

Te Laud! Te Laud! Te Laud!
Din inima-ntreagă Te laud.
De mine, nu te-ai depărtat,
Dumnezeul meu Minunat!

Din iubirea Ta, eu mă-înfrupt,
Noi puteri primesc să mă lupt.
Îmi frângi orgoliul nestăvilit,
Nu-mi lași sufletul robit.

Mă-nveţi, iubirea Divină,
Şi mă crești în a Ta lumină.

Mulțimea suferințelor Tale,
Au fost izbăvirea mea,
Mulțimea suferinţelor mele,
Sunt spre curățirea mea.

Toate rănile mele şi loviturile,
Mă-nvaţă să las murmurările,
Mă-nvaţă ce e dragostea,
Să pot străluci ca o stea.

Mă-nvaţă adevărata iubire,
Să-nţeleg ce-nseamnă jertfire.

Cum aş putea învăţa,
Dacă nu învăţând?
Cum aş putea practica,
Dacă nu practicând?

Cum aş putea sta-n picioare,
Atunci când rana mă doare,
Dacă nu învăţând în încercare
Şi nu la întâmplare?

Puterea neprihănirii mele,
O măsori în încercările grele.

Trăind în ascultare,
Cât pe pământ vieţuiesc,
Mărturisesc îndurările tale.
Harul iubirii îl preţuiesc.

Peste-ntinderea pământului,
Răsune versul Cuvântului.
Cântarea vibreze coardele,
Pe struna inimii, harfele.

Bucuria să le însoţească,
Să cânte orchestra cerească.

Fericirea mă va însoţi,
Legământul mă va ocroti.
Te voi slăvi, Te voi slăvi,
Zi de zi, Te voi mărturisi.

Amin!