Sunt fiul rătăcit, Te caut !

Sunt fiul rătăcit, Te caut !


E târziu... arde o candelă-n fereastră.
Pe cer, luna e plină
Iar stelele, în adieri înmiresmate.
Eu ard în rugăciuni, căințele pentru iertare.
Gândul hoinar prin toată galaxia
Flămând Te caută. Ochii-n lacrimi
Scântei aruncă peste perdeaua înstelată.
Lacrimi șirag curg... fața mi-e udă,
Nu mă lăsa pierdută în apus,
Nici din - Marea Carte a Vieții - șters-
Căci jos, viața mi-a fost grea povară,
Drum anevoios... cale amară...


Sunt fiul rătăcit... Te caut!
Sunt orbul... vindecat.
Sunt o picătură de apă,
În a pământului blestemată vadră.
Credința își caută pocăința,
Lutul ce și-a pierdut esența.
Sunt praful de pe cumpănă,
Doagele mucegăite de pe ciutură.
Sunt un taler din balanță,
Pe care-mi pun viața toată.
Sunt bobul de nisip în vânt
Dus de ostroave, în adâncuri uitat.


Sunt o coardă ruptă din arcuș,
Am fost la Golgota un laș.
Pierdut prin mări și potop,
Fără un preț la al meu snop.
O amforă plină de rugă,
”DOR”... Spălat în zori de brumă!
Inima-mi o piatră prețioasă,
Diamant!... Credința-n mine sănătoasă.
Peste tot pe unde trec adun
Pentru - CER - doar ce e bun,
În tolba mea-i comoară aleasă,
Cheia. Ce-mi deschide drumul către casă.


M-ai zămislit din colb, tină, IUBIRE!
Mi-ai poleit dorul cu praf de stele,
În glastra inimii sunt adunate:
Crinii albi și Marea Iubire.
Privirea mi-o împletesc cu ceața norilor
Mi-o învăluiesc în fâșia cerurilor,
Și saltă-n mine bucurii-valuri.
Te simt cum urci, apoi cobori
Pe treptele marmorate în zori.
Mă ocrotești zile și nopți,
Mă ții mereu pe-ale Tale brațe,
Zilnic mă urci pe treaptă înaltă.


”Nemărginire”...!
Albastru minunat, sublim,
Întinsul cerului și-al mărilor.
”Ești Tu! - Bun Păstor, Salvator”!
O, Doamne! În Cortul Tău
Mă simt ocrotit mereu,
Și mă înalți... ca vulturii,
Mă treci peste primejdii,
Spre albastru Sfânt Infinit...
...Acolo-i locul meu dorit...


PATTADA/03/02/2017