Stia-i tu cine ?

Știa-i tu cine?




Știai tu cine de Pământ, mereu se îngrijește
De are apa, soare, vânt și tot ce-i trebuiește
Știai că norii stă pe cer și Domnul îi țintuiește
Și că nimic nu-i întâmplare, in tot ce se găsește

De ce nu plouă peste tot, când ceru-i plin de nori
De ce Pămăntul nu se umple de-atâta ploi și ploi
Și cum se poate de au norii atâta apă în ei
Cum nu se termină nicicând, și totuși nu sunt grei

Sunt ca un abur care trece mereu peste Pământ
Și grindina ei cum o tine, că nu au pânză-n vânt
Ei o trimit atunci când Domnul le spune prin Cuvânt
Trimite gheața și zăpada peste a Lui pământ

Și vântul cum de sufla, mereu și nu se pierde
Se-ntoarce iar și iar și tot are putere
Nu obosește oare, să sufle neîncetat
Și de a lui putere, cine să se fi luat

Da, Domnul îi poruncește când trebuie să vina
Să adie tot pământul și lumea să îl știe
Să plimbe-n lung și-n lat a Domnului poruncă
Și-apoi se liniștește pân” la alta porunca

Tu omule acum, de nu iei aminte?
Te lupți mereu cu Domnul, fără să ști cu cine
Si Domnul îți tot spune, vino acum la mine
Căci mâine nu se știe, de vei mai fi in lume

Și astăzi de-auzi glasul ce striga către tine,
Nu-ți împietri inima, vino de-grab la Mine
Eu vreau să-ți dau cununa, și steagul biruinței
Ca tu să-ajungi în ceruri, lângă al tău Părinte