Stăpânul ascultării mele

Stăpânul ascultării mele,
ce har ai Tu şi ce frumseţi, -
de ce nu pot să-Ţi aflu seamăn
în tot ce-n lume-i mai de preţ!

De ce nu pot afla nici nume
nici chip în cer sau pe pământ
nimic să-Ţi poată fi alături
de fericit, de drag şi sfânt.

Nimic nu-Ţi seamănă Iubirii
ce Tu în inimă-mi aprinzi,
nimic frumseţii şi cântării
cu care sufletu-mi cuprinzi! ...

- Ce frumuseţi şi har trezeşte
ivirea mugurilor cruzi
când puii roadelor vieţii
în sânuri gângurind le-auzi!

Ce farmec minunat şi tainic
e în al razei cald îndemn
ce-nvie şi arată lumii
al păcii şi iubirii semn!

În tot ce e frumos - şi-n toate
e-un farmec minunat şi sfânt
ce-n inimă, privind, coboară
puternic raiul pe pământ.

Dar parcă toate de pe lume
şi poate că şi-n Cer la fel
au numai câte-un singur farmec
sau har... şi-n veci rămân cu el.

Pe când Tu, al Iubirii Soare
Tu, al Cântării dulce Foc...
Tu, Dorul dorurilor mele
le-ai veşnic toate la un loc!