Și!...Te iubesc!

Și!...Te iubesc!

Doamne!...
Cu Tine în părtășie...
Îmi doresc o veșnicie;
Ești Plin de Răbdare,
Stâncă izbăvitoare,
Izvor de apă vie,
Susur în zarea cristalină,
”Tu!... Ești Iubirea!
Nemurirea!
- Eu!... huma, țărână;
Doamne, mă căiesc,
Și Te iubesc.

Nu am uitat cine sunt:
Pe cruce, Te-am Țintuit,
Nu am văzut al Tău plâns,
Nu am vrut, să privesc sus,
Însă mi-e rușine acum;
Aplecată merg pe drum,
Pășesc încet, purtând dorinți!...
Tălpile-mi ard cuiele fierbinți,
Sufletul mi-e mut,
Ard al meu trecut,
A ”Ta„ privire arde-n mine,
Și lasă doar ce e bine.

Pământ trist...
De păduri împodobit;
Crudă mlădioară,
Seva-ți supărată,
Cad frunzele vii...
Frunzele Marii Iubiri!
Stropite de rouă,
Pentru o viață nouă.
Depărtarea poartă vești...
De încercări, și de tristeți;
- Ura!- S-a așezat pe tron,
Nu se înțelege om cu om.

Cerul plânge...
Prin stropi de ploaie...
Cade peste mine,
Iubirea ”Ta!” în cascade...
Sufletul înviorează,
Mă simt - ca o floare,
Legănata lin,
Pe lanul senin,
Prin răzoare,
Scăldate în soare,
De Tine, Doamne!”
Cu binecuvântare!

Isus!... sunt pomul verde;
Sădit lângă râul vieții,
De a ”Ta!”- Mare Iubire!
Că m-ai iubit, și pe mine,
Sunt dorință, sunt vulcan,
Lava biruinței am;
Sunt crenguță înmugurită,
Rugul iubirii aprinse,
Pe adierea de vânt, lină,
Plutesc, peste val de mare,
Cu Isus, a mea salvare!

Du-mă vânt, încet, cuminte,
Peste trestii adormite...
Printre ramuri, să coboare,
Iubirea-Ți Strălucitoare,
Ecoul!... să sune în zare!
Prin susur de izvoare,
Prin leagăn de cicoare,
Ale codrului triluri ,
Într-o mare simfonie,
Cu îngerii pe zare...
Făcând marea strigare...
-”Treziți-vă!”- Creștini!....
Isus, Mirele apare!

”Vine Mirele Isus!”
Să ne ducă cu El sus,
Noi!- Mireasa Lui aleasă!
Fecioara Sa înțeleaptă,
Care aicea pe pământ,
L-am urmat prin greu, plângând,
Pe umeri crucea purtând,
Crezând în a Lui venire,
Și în a Lui Mântuire.