Sfânta Treime

5)Sfânta Treime

Doamne al Cerurilor înalte /
și al Pământului încălzit de Soare,/
Tu ești nevăzut de ochi de carne,/
Tu ești nemăsurat de mare./
Dar Te-ai descoperit proorocilor Tăi aleși/
Prin Cuvântul Tău curat sădit în ei. /
I-ai umbrit prin Duhul Tău cel viu/
Și ei vorbiră inspirat maselor în pustiu./
Stăpân peste tot,Doamne , Tu ești singur Dumnezeu./
Prin jertfa lui Hristos-Messia, eu Te chem Tatăl meu./
Însă în lucrarea de facere și și în mântuire,/
Doamne, Tu ai găsit de bine/
Să te folosești de Cuvântul sălășluind în Tine/
Și de suflarea Ta ce iese la rostire./
Cuvântul și Duhul ce sunt în Tine, dar și în afara slavei Tale/
Au căpătat prin planul Tău propria lor mărire./
Duhul care-Ți cercetează adâncimile/
Umple cerul, pământul și mările./
Cuvântul care-Ți locuiește în inimă/
A luat trup omenesc de argilă/.
Fiul S-a dat jertfă prin Duhul cel veșnic./
Prin care a și înviat să ne fie feșnic./
Cuvântul și Duhul în Tatăl se regăsesc,/
Precum și Tatăl în Fiu și în Duh este prezent./
Însă fiecare-Și are propria sa slavă/
Pe care cei cerești le recunosc degrabă./
Singurul element de jos ce cu Trinitatea se compară/
Este mult cunoscuta și necesara apă./
Iarna și la poluri o întâlnim ca gheață,/
În zilele ploioase o vedem ca baltă./
Însă în zarea albastră ca un nor se arată./