Scurtează timpul depărtării!

Scurtează timpul depărtării!

Cad din nori, ploi triste:
Înneacă dorințe și vise.
Ne luptăm cu viața în toate,
Plângând, mergem pe cale
Prin furtuni și dureri,
Fulgere în nopții târzii;
Un colț în noi e gol,
Lovit mereu de val...
Lumina să coboare în el,
Să spele locul cu nămol!

Pe pervazul sufletului,
Șiroiesc picurii ploii...
Nădejdea se destramă,
Ochiul varsă lacrima amară.
La vămile dintre hotare,
Slobod curge râul cu fiere,
Ce arde în noi foc de întrebări...
Pe tronul lumii: oamenii răi!
Necredința a crescut,
Ateii ascund al Tău Cuvânt.

Ne persecută în tăcere
Legi ce ne provoacă durere...
Întreb zorii în dimineață,
Roua... deasa ceață,
Întreb vântul grăbit:
-De ce e omul chinuit?
Întreb râul... Marea,
Întreb codrul, zarea:
De ce curg lacrimi pe obraz?
De ce lipsește lumina în văz?

Întreb raza soarelui
Și cerul în ascunsul lui:
De ce în suflet sunt suspine,
Cărarea-i spini și mărăcine?
Unde e lunca înflorită,
De ce-i pădurea ofilită?
Tristețea a îmbrăcat pământul,
Fără har e ruga, cântul...
Ascunse-s zilele de bucurie,
Vremurile de lumină, senine.

De ce-s doar nori pe cale,
În urmă, lacrimi amare?
Cerul tainic se rotește...
Oare? ... Domnul ne privește?
Oftăm când ne e greu,
Așteptăm pe Dumnezeu.
Vorbim cu El în tăcere,
În momente de durere,
Să risipească disperarea,
Să lase binecuvântarea.

Doamne! ... Oare când vei veni?
Scurtează timpul depărtării,
Pământul e plin de necăjiți.
Te cheamă Doamne, ai Tăi copii,
Râvnim după refugiul sfânt,
Ne-am săturat de acest pământ;
Aripi sănătoase vrem,
Zbor lin, ca să urcă...
Să uităm al pământului chin
Deschide-ne cerul, căci sosim!

TOMA COCA, Alghero/31/10/2020