Schimbarea la Faţă

Schimbarea la Faţă

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”
Matei 17/5

Se leagănă flori albe, pline de rouă,
Corul de păsări iar cântă "Pace vouă! ''
O turmă micuță paște pe munte, sus:
-Urmează-Mă pe Mine, îi strigă Isus!



Muntele-i bătrân, fruntea, ascunsă în nor,
Petru, Ioan și Iacov, pe Muntele Tabor,
Răsună ca un cântec glasul lui Isus:
-Veniți după Mine, căci vom urca mai sus!

Se leagănă ramurile de palmier,
Isus își ridică lin mâinile spre cer:
-Tată, dă-Mi iar slava ce la Tine aveam,
Când ai creat Tu cerul și al lumii neam!


Deodată, I se schimbă Fața lui Isus,
Strălucește ca soarele de pe cer, sus,
Iar haina Sa, cea lungă și albă de in,
Luminează pământul cu haru-I divin.


Se deschid uși de slavă, coboară un nor,
Un glas blând de Tată ca al cerului cor:
-"Acesta este Fiul Meu Cel Preaiubit,
De El să asculți, Apus, și tu, Răsărit!"

Glasul Său blând trezește ca un tunet greu,
Zguduie pământul"Există Dumnezeu!"
În fața Tatălui te arunci la pământ:
-Vorbeste-ne, Doamne, scump e al Tau Cuvânt!


Se clatină muntele, se înfioară,
Toate păsările din arbori coboară,
Ucenicii încep deodată a striga:
-Plecați-vă, este Domnul, Aleluia!


Și tremură Petru ca o frunză în vânt:
-Isus nu e profet, este Fiul Cel Sfânt,
Iată-l pe Moise, îl văd și pe Ilie:
Doamne Sfânt, din îndurare, dă-mi și mie!



Dar dispare totul, rămâne doar Isus,
Nici Moise, Ilie, o vorbă n-au de spus,
Vor răsări flori albe, flori din infinit,
Rămâne în picioare Fiul Preaiubit!


Și noi privim ades spre Muntele Tabor,
Auzim o chemare, un cântec de dor,
Dar norii de grijuri se înmulțesc nespus,
Acoperind chipul și slava lui Isus.




Ferice de cei cu inima curată,
Domnul în slavă doar lor li se arată,
Ferice de cel ce aude al Său glas;
"Isus e al Meu Fiu, urmează al Său Pas!"


Se leagănă flori albe, pline de rouă,
Corul de păsări iar cântă ''Pace vouă!"
Bobocii înfloresc, sunt mângâiați de sus:
-Strălucitor Soare, e Fața lui Isus!