Samariteanca

Samariteanca


O femeie păcătoasă
A plecat pe furiş de-acasă,
Când soarele era mai sus,
Neştiind că la fântână
O aştepta însuşi Isus !

Pe arşiţa cea mai mare
Când în cetate toţi dormeau,
A plecat să scoată apă,
Iar oamenii nici nu ştiau .

La fântâna cea străveche,
După cum eu am mai spus,
Aştepta fiindu-I sete
Să bea apă chiar Isus .

-Dă-Mi să beau! -fu rugămintea-
Ce mister nedezlegat
Ca să sufere de sete
Dumnezeul întrupat!

-Tu iudeu
Să îmi ceri apă,
E un lucru curios,
Căci iudeii niciodată
N-ar vorbi cu-n păcătos .
Ei se cred fără prihană
Şi pe noi ne ocolesc,
Spune-mi Doamne cum se face,
Ca nu cumva să greşesc .

-De-ai şti
Cine-ţi cere apă,
Singură te-ai oferi,
Şi-ai primi apa cea vie,
Iarăşi apa oferită
S-ar preface-ntr-un izvor,
Ce-ar ţâşni în veşnicie !

-N-ai cu ce a scoate apă,
Şi fântâna e adâncă,
Căci străbunul nostru Iacob
A săpat-o chiar în stâncă .

-Eu sunt Stânca,Stânca vie,
Stânca cea din veşnicie,
Iar Cel ce e-n faţa ta
Este însuşi Mesia
Şi-am venit să-ţi dau îndată
Mântuire fără plată,
Ca să fie de folos,
Pentru orice păcătos .

-Vreau şi eu această apă
Dă-mi-o Doamne, chiar acum,
Vreau şi eu de azi 'nainte
Să pornesc pe acest drum .
Sunt şi eu o păcătoasă
Ce vrea mântuire-n dar,
Schimbă Doamne-a mea viaţă,
După marele Tău har .

Am sa merg deci în cetate,
Să-i aduc pe toţi la Tine,
Să-i îndrepţi pe calea dreaptă,
Cum m-ai îndreptat pe mine .
Mântuire fără plată
Să le dai şi lor în dar,
Apa vieţii cea curată,
După marele Tău har .

Să le spun că la fântână
Veste bună vor afla,
Iar Cel care îi aşteaptă,
Este Însuşi Mesia !

22.01.2013