Ruga omului smerit

Ruga omului smerit


Ruga omului smerit
O auzi, Isuse sfânt
Înțelegi tot ce-a rostit
Căci Tu știi și al lui gând

Asculți tot ce el îți spune
Căci adevărul rostește,
Mâna pe inimă-și pune
Și vorbind, se răcorește

El Îți spune a lui durere
Nedreptăți, ce-a suferit
Și așteaptă mângâiere
De la Tine, Domn iubit

Păcate ce le-a făcut
Totul, Îți mărturisește
Despre el și-al lui trecut
Și despre tot ce-și dorește

E un amalgam ce-i strâns
De mult, în inima sa
Care mintea i-a cuprins,
Care-i fură liniștea

Tu ești leacul salvator
Pentru cel împovărat
Drag și scump Mântuitor
Domn divin și preacurat

Tu reverși a Ta lumină
Peste sufletul zdrobit
Care mângâie, alină
Pe cel care-i necăjit

Pe cel care-i întristat
De lipsuri, de suferință
Sau cu sufletu încărcat
De batjocuri umilință,

Tu alini orice durere,
Ai la toate rezolvare,
Aduci la om mângâiere
Și puteri, în încercare

Omul sincer și corect
Ce păcatu-și recunoaște
Țintă are drumul drept
Și din cenușă renaște

Căci al Tău braț iubitor
Cu dragoste-l protejează
Va fi un învingător
Conștiința lui, este trează

Va veghea cum se cuvine
Fiindcă Tu l-ai ajutat
Și va fi mereu cu Tine
Sus, în Cerul minunat!

Amin

Câmpia Turzii, 20 martie 2022