Rugă de mulțumire

Ne aplecăm în rugă, cu teamă noi strigăm,
Nu merităm nimic, dar ruga înălțăm,
Venim la tronul Tău, venim să-ți mulțumim,
Aducem ruga noastră și știm că te iubim.

Noi te iubim pe Tine, Tu ne iubești mai mult
Și nu ne ții în seamă păcatul ce am făcut,
Prin harul Tău și mila Ta pe noi ne-ai curățit,
De aceea cu credință în rugă ne-am unit.

Așa ușor putem să criticăm pe frați,
Dar nu vedem că, în toate, suntem tare încercați,
Avem ispite multe, avem lupte de dus,
Să fim uniți în rugă, așa a vrut Isus.

Suntem umani de-a dreptul și păcătoși din fire,
Să ținem cont că cerul s-a jertfit cu iubire,
Să nu mai criticăm, să nu mai judecăm,
În rugăciunea noastră, acum, să ne predăm.

Privesc în mine și mă sperii căci nu mă recunosc,
Am hainele murdare, chiar nu mă mai cunosc,
Sunt plină de o boală ce corpul mi-a cuprins,
Păcatul este boala ce pe mine m-a învins.

Nu merit chiar nimic și totuși am de toate,
Îți mulțumesc, Isuse, cuvântul meu nu poate
Să îți aducă slavă și cinste și adorare
Căci în cuvânt și-n faptă, chiar toate sunt murdare.

Dar îndrăznesc, Isuse, să vin cu ruga mea,
E timpul meu de veghe și am hotărât așa,
Să nu îți cer nimic, doar voia Ta aș vrea
Să fie în dreptul nostru și nimic altceva.

Aș vrea să îți mulțumesc că încă ne asculți,
Deși în viața noastră, parcă am fi inculți,
Cunoaștem tot Cuvântul, dar grav ne rătăcim
Că mergem prin păcate și hainele mânjim.

Te rog, mă iartă, Doamne, trăiesc în libertate,
Sunt țări unde creștinul e prigonit în toate,
Dar nu cârtește o clipă, mereu îți mulțumește,
Doar eu, nefericita, sunt cea care cârtește.

Te rog, mă iartă, Doamne, că încă îndrăznesc,
Eu vin acum la Tine și vreau să-ți mulțumesc,
Bolnavii noștri, Tată, de Tine sunt iubiți,
Îi ții pe toți în palmă, de Tine, ocrotiți.

Îți mulțumesc că, încă, cu milă ne asculți,
Avem liste cu pruncii ce-s răzvrătiți, sunt mulți,
Îți mulțumim că pașii în viață le veghezi,
Ești lângă ei și-n toate cu milă priveghezi.

Îți mulțumesc că grupul pe care l-ai format,
Cu dragoste frățească pe mine m-a adoptat
Și m-a purtat în rugă atunci când mi-a fost greu
Și n-am simțit povara căci n-am mai dus-o eu.

Îți mulțumesc că încă mai pot ca să mă rog,
Nu vreau să fac din rugă un simplu monolog,
Aștept cu umilință, aștept să îmi vorbești,
Te rog, ca ruga slabă la tronu-ți s-o primești.
Emilia Dinescu