Reverberații !

E o minune cum aerul îmi pătrunde in vene furișat și subtil. .
Sa îmi dea aerodinamica și viața unui peste ce zboară …
Și dragostea nevoalată ce îmi propulsează energia fără fitil…
Cum vine solitară, ca flacăra ce de pe altare de cer se coboară


Observ in împrejmuirile ochilor mei cum se coc la soarele cald, zarzăre…
De pe firida norilor curge zeama din trupul lor copt. .
Dus in cioc de sageata hulubă a aripi deschisă de pasăre…
Să mă Înalț și sa mă prăbușesc cu rodul frageziu și răscopt…


Solitudinea mă invită cu ospitalitate sa postesc de auz…
In liniștea așternută ca o față de masa albă și goală. .
Îmbietoare dar profană,
coboară adâncimea clipei fără refuz…
Timp sa imi cadă sprânceana peste plânsul eternitați din poală!


Inrămez ierbarul ce miroase a timp și a monstre de faceri…
Și in rucsacul inimii mele port
o lopățică ce sapa fântâni…
Mintea mea se subjugă unui măreț plan de afaceri …
Ce elimina slujirea a unuia dintre cei doi stăpâni. .


Privesc sub arca balustrazilor de Scriptură un drum vertical. .
In inconostasele vechilor poduri îmi agăț prăfuite amintiri …
Incă surâd trist sau bucuros la acorduri de imnuri cu fond muzical …
Și mă ascund tot mai stingher printre ingânatele mele citiri

Va fi sau nu va fi mâine mă întreb inca de ieri introspect…
Subjugat de îndoieli stau la geam numărând raze se soare…
Printre rasuflatele îndoieli și clipele credinței, atins îmi respect …
A cerului har, a treceri Duh ca adierea de boare. .

Sacrificiile ard cu focul mocnit și spuza cenușii
se-adună…
Galantarele îngerești o măsoară in picături de viața pe cruce…
Se ploua seninul si pacea e acolo ascunsa in stihii de furtună. .
Că înfiptă inchinarea in talpa de tron, se suie, se cântă, se duce…

Pansat de dor fac minți convalescență pe carari prea-uitate…
Zbenguit pe margini de nor imi scald picioarele intr-un ochi de lumină …
Pe buze îmi stau gătite de sărbătoare vreo câteva vorbe răbdate. .
Și toate se nasc, și toate se tin, si toate cresc, ca flori in grădină…

Amin!