Rădăcini dumnezeiești

Când m-ai creat, mi-ai pus la rădacină,
Iertări, iubiri din jertfa Ta,
Din constelații , clipocit de stele,
Și luna-n nopți să-mi mângâie, odihna.

Un coș de pulbere de stele,
Ai răsturnat în al meu zâmbet,
Fulgi-albi cari' să-mi acopere cărarea,
Când rătăcesc de albii-nuferi, curat -umblet.

Iar roua, bobițele de ape,
Un râușor de lacrimi,
Să-mi spele întristarea,
Când nu Te simt aproape.

Foșnit de crengi când mă ascund de soare,
Și o potecă în urcus, ai scris-n genunchii mei,
Să mă opresc din alergări,
Să mă-ntâlnesc cu Tine în iertare.

O harpă-n legănare de ungere-divină,
Și-un bob de grâu pentru sărac,
O mângâiere pentru mama - plânsă,
Și un flanel, copiii să-i îmbrac.

Un zâmbet... cât un curcubeu!
Să-i pot iubi pe toți din jur,
Să le zâmbesc cu drag, căci nu-i al meu,
...Este surâsul Tău...

În păr mi-ai pus argint-înțelepciune,
Unde traiește curăția-n gânduri, fapte-bune.
În inimă, un picur de cristal,
Dun Unicul Pahar...

Pe buze miere-aur, sfânt mi-ai dăruit,
Dulceața Ta din stâncă,
Un vers, o melodie care cântă,
Despre iubirea Ta- onoare și jertfa Sfântă.

...Când în genunchi mă-nfățișez,
Aceste rădăcini le-nmănunchez,
Le-aduc-naintea-Ți, Doamne Sfinte,
Să mi le curățesti în sângele Tău sfânt,
Să Te trăiesc pe-acest pământ, cuminte.




...sorei mele Tania, cu iubire...

Sanda Tulics, 22.09.2014