Puterea

PUTEREA


Isus îţi mulţumesc, c-ai pus în mine frică
Ş-ai scos din groapa adâncă al meu suflet.
Am înţeles, cât sunt de slabă şi de mică...
Şi fără Tine, nu-i drept, al meu umblet.

Îţi mulţumesc, c-ai frânt mândria mea,
Şi ochii mi-ai deschis, ca să văd bine,
Să nu mă-ncred în înţelepciunea mea,
Să mă încred, Isus, numai-n Tine.

Vreau pacea Ta şi mântuirea făgăduită,
În ascultare mă supun, aşa vreau să trăiesc.
Să merg pe calea vieţii de Tine pregătită,
Mi-ai dat înţelepciunea, să mă pocăiesc!

Mi-ai dat puterea bivolului, ca să lupt,
Cu a răului săgeţi şi lovituri meschine.
Din bunătatea Ta, deplin să mă înfrupt,
O! Doamne! Cât de bine-i lângă Tine!

Cu untdelemn proaspăt, m-ai stropit
Şi n-ai lăsat adâncul, să mă-nghită,
Sufletul meu cu iubire l-ai îngrijit,
Să pot fi socotită şi eu neprihănită.

Prin puterea Ta, Tu bezna o risipeşti,
Deschizi zarea spre cerul Tău Sfânt.
Cu lumina Sfântă, spre rai călăuzeşti,
Prin Harul ce se revarsă peste pământ.

Puterea Ta, fie slăvită în veci de veci!
Numele Tău să fie veşnic proslăvit!
Tu eşti bunul Samaritean, care nu treci
Pe lângă cel ce-i jefuit, căzut şi lovit.

Tu legi rănile, vindeci pe cel bolnav,
Te-nduri de toţi, cei ce-s în suferinţă,
Nu dispreţuieşti pe cel slab şi firav,
Îi dai putere, mărind a lui credinţă.

Tu mi-aprinzi lumina, să mă călăuzeşti,
Şi Tu-mi dai scutul mântuirii Tale.
În îndurare, cu dreapta Ta mă sprijineşti,
Să trăiesc şi să merg drept pe a Ta cale.

Tu eşti puterea, care vlaga-mi oţeleşte,
Eşti Adevărul, balsam vindecător.
Când în necaz, puterea mea slăbeşte,
Tu-mi dai puteri noi, de învingător!

Te laud, Doamne şi Te preamăresc,
Cât voi mai trăi, pe acest pământ.
Izbăvitorul meu, din suflet Te slăvesc.
Eşti stăpân în veci, în cer şi pe pământ!
AMIN