Psalmul 88

Doamne-al mântuirii mele
Zi şi noapte eu Te strig
Să-mi ajungă rugăciunea
Înaintea Ta la timp.

Sufletul e trist în mine
Ṣi s-a săturat de rele
Sânt ca mortul când coboară
În mormânt fără putere.

Locuinţa mea e strâmtă
Stau întins printre cei morţi
Și sânt despărțit de lume
Prin întunecate porți.

M-am îndepărtat de Tine
Ṣi de oameni şi de toate
Că mi se topesc şi ochii
De-atâta singurătate.

Și sânt aruncat în groapă
Unde leii stau la pândă
Lacrimi triste pe-ntuneric
În adâncuri mă scufândă.

Doamne, când sânt duși din lume
Ṣi-s străini printre străini
Pot şi morţii să Îţi vadă
Strălucirea din lumini?

Din adâncuri de morminte
Până-n ţara fără nume
Pot și morții să vestească
Sfânta Ta înțelepciune?

Doamne, printre norii negrii
Viața mi-este un blestem
Doar pe Tine cu-ndurare
Dumnezeul meu Te chem.

De la prima mea simțire
Tot mai tare trag să mor
Spaimele, mânia nopţii
Ca un fluviu mă-nconjor.

Pentru care faptă, Doamne,
'Mi-lepezi sufletul cel mic
Pentru ce Îţi ascunzi faţa
Zi şi noapte când Te strig?

Către Tine numai, Doamne
Cată gândurile-mi bune
Dimineaţa când Te caut
Ţintuit în rugăciune.

Doamne, -mi dă tot ajutorul
Cât nu sânt printre cei morţi
Să-Ți vestesc lumina sfântă
Ṣi iubirea Ta la toţi.

De durerea mea nestinsă
Toată lumea-i depărtată
Dumnezeul meu din ceruri,
Doar cu-un semn mi Te arată.

Copyright © 2017 Marin Mihalache