Psalmul 147

¹ Lăudați pe Domnul neamuri, că-i frumos să-L lăudăm,
că-i plăcut și se cuvine slavă numai Lui să-I dăm.

² Domnul rezidește iarăși azi Ierusalimul, - El,
Domnul strânge surghiuniții risipiți din Israel.

³ Domnul vindecă pe-aceia ce zdrobit au duhul lor,
le tămăduiește rana milostiv și răbdător.

⁴ El socoate câte stele-s, El la toate nume-a pus.
⁵ Mare-I Domnul și puternic, tare și-nțelept nespus.

⁸ El aduce nori, dă ploaie, crește iarba-n munți oricând,
⁹ El dă vitelor mâncarea - și la micul corb flămând.

¹⁰ Nu la cal Se uită Domnul, nici l-al omului picior
¹¹ ci pe cei smeriți iubește că-n El pun nădejdea lor.

¹² Laudă-L Ierusalime, tu Sioane slavă dă-I,
¹³ El îți apără puterea și-ți mulțește fiii tăi.

¹⁴ Domnul îți dă pace ție și-ți dă grâul cel mai gras
¹⁵ El trimite-a Lui poruncă... Glasul Lui e iute-n pas.

¹⁶ El ca lâna-Și dă zăpada și presară bruma Sa,
¹⁷ El bucăți Și-aruncă gheața, - cine-n frigu-I poate sta?

¹⁸ El trimite-apoi Cuvântul Său și toate s-au topit,
pune vântul Lui să sufle - și curg ape liniștit.

¹⁹ El descopere lui Iacov prin Cuvântu-I Voia Sa,
lui Israel a Lui lege și porunci spre-a le urma.

²⁰ El n-a fost ca alte neamuri cum cu-ai Săi S-a arătat,
n-a lucrat nicicând cu nimeni cum cu dânșii a lucrat.

De aceea alte neamuri nu-L cunosc în acest fel,
Lăudați în veci pe Domnul, lăudat să fie El...