Psalmul 122 - Tresalt de bucurie

Tresalt de bucurie, ca-n zori de sărbătoare,
Când cineva mă cheamă să merg la adunare:
„Vino cu noi, hai vino, la Casa Domnului,
Să stăm la umbra sfântă, umbra Sionului... ”

Ierusalime sfinte, Cetate minunată!
Eşti giuvaer din soare, făcut dintr-o bucată,
Ce perlă sclipitoare... rămân înmărmurit
În raza dimineţii, la porți de mărgărit.

Ierusalime sfinte, la ceasul de-nchinare,
Iată cum vin la tine ca razele de soare,
Familiile toate, în şiruri mii şi mii,
Oştirile de seamă, ai Domnului copii.

Ierusalime sfinte, Cetate preacurată,
Cu scaune alese de dreaptă judecată,
Cu tronul de domnie din fildeş poleit,
Pentru Fiul lui David, anume pregătit.

Rugaţi-vă întruna ca Domnul să îmbrace
Ierusalimul astăzi în hainele de pace.
Voi, cei iubiţi de Domnul, iubiţi cetatea Sa,
Şi El cu bucurie odihnă vă va da.

Şalom, o pace dulce, din slăvile sublime,
Să-ţi fie între ziduri mereu, Ierusalime;
Şi liniştea deplină în casele domneşti,
Şi binecuvântarea ca-n veci să străluceşti.

Din pricina acelor ce-s dragii mei în casă,
Şi pentru cei cu care stau liniştit la masă,
Doresc pacea să fie eternă-n sânul tău,
Să te ferească Domnul de piaza celui rău.

Pentru măreaţa Casă a Domnului măririi,
Doresc de fericire să-ți murmure zefirii.
Când dă puhoi cohorta duşmanilor hapsâni,
Să te păzească Domnul în sfintele Lui mâini.

Tresalt de bucurie, ca-n zori de sărbătoare
Când pot şi eu pe alţii să-i chem la adunare:
„Veniţi, veniţi cu toţii! Pe trepte, lângă prag,
Chiar Dumnezeu ne-aşteaptă cu zâmbetul Lui drag.”