Psalmul 065

¹ Cu-ncredere, o Doamne, Te vom slăvi-n Sion
și orice juruință făcută-Ți vom plini.
² Căci Tu asculți cu milă al rugăciunii zvon,
de-aceea către Tine toți oamenii-or veni.

³ Mă copleșesc a mele adânci fărădelegi
dar Tu ierta-vei Doamne, căderea noastră grea...
⁴ Ferice de acela pe care Tu-l alegi
și îl primești în față în curtea Ta să stea.

Noi ne hrănim cu-a Tale mari binecuvântări,
în Casa Ta cea sfântă, și-n Templul Tău când stăm...
⁵ În marea-Ți bunătate, din multele-ndurări
cu mari minuni ne-asculți Tu, când Doamne, Te chemăm.

Al mântuirii noastre Puternic Dumnezeu,
nădejdea depărtării de apă și pământ,
⁶ Tu întărești toți munții cu brațul Tău mereu,
⁷ Tu-alini și mări și vânturi, și-al gloatelor frământ...

⁸ Câți locuiesc departe de lume, se-ngrozesc,
Puternice, de-a Tale minuni ce le-ai lucrat...
Tu-nveselești, o Doamne, pe toți câți locuiesc
și umplu Răsăritul și-Apusul depărtat...

⁹ Tu cercetezi pământul și-i dai belșug de grâu,
cu bogăție-l umpli îndestulat și lin,
cu văi de apă-l scaldă al cerurilor râu
și pâinea lui rodește cu spic frumos și plin.

¹⁰ Uzi brazdele, moi bulgări și-i binecuvântezi
răsadul lui, să crească frumos și-ndestulat.
¹¹ Cu bunătăți, de toate, Tu anu-ncununezi
și pașii Tăi revarsă belșugul minunat.

¹² Câmpiile pustiei sunt adăpate des
iar dealurile-ncinse-s cu veselii și cânt...
¹³ De oi e plin hotarul, de grâu e plin pe șes
și toate cântă Doamne, de vesele ce sunt!