Psalmul 048

¹ Mare este Domnul, de toți lăudat,
în cetatea-I sfântă, pe-al Său munte 'nalt.

² Ce frumoasă culme e Sionul sfânt,
bucuria mare-a-ntregului pământ.

Înspre Miazănoapte-i locul înălțat,
al Cetății-n care-I Marele-mpărat.

³ Dumnezeu în Sfântul Lui Lăcaș Slăvit,
cunoscut e ca un Turn Nebiruit.

⁴ Se strânsese oastea multor împărați
și doar cât trecură toți înspăimântați.

⁵ Și-nlemniți privind-o cu groază-au fugit,
⁶ apucați de-un tremur și de-un chin cumplit.

⁷ Au fost duși cum numai de furtuni se sparg
și zdrobesc corăbii din Tarsis în larg.

⁸ Cum ni se spusese, astfel am văzut,
în Cetatea Sfântă... Domnul fie-i Scut.

Partea a II-a

⁹ O Doamne-n Casa Ta gândim
la marea-Ți bunătate...
¹⁰ Că Numele - și Slava Ta
pământu-ntreg străbate.

¹¹ Se bucură Sionul 'nalt
și-a Iudei fiice cântă,
de-a Tale judecăți cerești,
de-a Ta dreptate sfântă.

¹² Străbateți voi Sionul tot
și turnurile-i toate,
¹³ le numărați și-i cercetați
frumoasele-i palate.

Și spuneți celor viitori
¹⁴ că Domnu-I Mare foarte,
El Călăuză ne va fi
și Domn până la moarte.