Privesc cu dor spre ceruri

Privesc cu dor spre ceruri, spre locul glorios,
Şi plin de bucurie dau slavă lui Hristos.
Curând o să revină cu slavă îmbrăcat,
Vine să-şi ia mireasa în cerul minunat.

În zorii dimineţii privesc cerul senin,
Şi cu recunoştinţă eu Domnului mă-nchin.
Îi aduc mulţumire de somnul liniştit,
De odihna trupească ce El mi-a dăruit.

Şi chiar în miezul zilei privesc cerul sublim,
Gândul meu se îndreaptă spre Domnul meu, Amin!
Spre Cel ce mi-a dat viaţă şi m-a răscumpărat,
Cu El am legământ, în veci fie lăudat.

Privesc spre cer şi gândul se-ndreaptă tot mai sus,
Spre Patria măreaţă, spre Mirele Isus.
Rămân şi meditez la cer şi-a lui splendoare,
Uimit rostesc cu drag: O, Doamne sfânt eşti mare!

Cerul e locul care îl doresc zi de zi,
Mi-am strâns comori în el, ce veşnice vor fi.
Acolo sus în ceruri locaş am pregătit,
De Domnul meu cel bun, de Mirele iubit.

La cer gândesc întruna, înaintez mereu,
Merg spre cer prin credinţă, cerul e ţelul meu.
Doresc s-ajung acolo curat şi nepătat,
Cu hainele curate lângă-al meu Împărat.
Amin!