POEMUL GENEZEI

POEMUL GENEZEI

La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul.
Şi Dumnezeu a zis: Să fie... şi a fost. El s-a uitat
la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune". (Gen. 1)

Dacă eu aş fi lumina albă
sfânta lumină din slavă coborât,
cerul m-ar fi zămislit
în prima zi a pământului.
Aş fi luminat praful nedemn,
aş fi oprit hotarul nopţii
şi-n fiecare dimineaţă aş fi adus
noi zori, o binecuvântată zi.
Seara m-aş fi împărţit cuminte pe la casele oamenilor
Aş fi cântat pe coardele razelor mele - Creaţiunea;
Aş fi plâns cu lacrimi de stălucire
peste durerea Pământului - alinând-o.

Dacă m-ar fi creat Necuprinsul
ca nemărginit albastru,
cer nesfârşit, pământ uscat
sau zbuciumată mare,
aş fi ţinut în palmele mele pe firavul om
şi-n pumnul meu, sărmanul,
s-ar fi simţit mai acasă ca-n
răzvrătirea sa.
L-aş fi ridicat până-n slavă să vadă
chipul divin din care fusese creat.
Iar palmele mele
prin calmul apelor întinse,
prin tumultoase mări ce taina
lumii-o poartă,
prin norii grei în revărsare,
cer sau pământ sau nesfârşit albastru,
ar zămisli un cânt - un Susur Blând
abia şoptit să se ridice ...

Să fi fost chiar firavul fir iarbă,
măreţul cedru din Liban,
salcâm din chivot sau
palmier pe malul mării trist străjuind blestemul;
crin din Saron,

sau orişice-ar fi fost să fiu:
păduri, pustiu şi ape,
luceferi, stele, zori,
crepusculi în amurg sau aurori
eu veşnic aş cânta cu Universu-n cor
Cântarea Misterului născută din
simplul Cuvânt, din Creator.

Dar nu sunt lumina creată în ziua întâi
şi nu sunt nici necuprinsul albastru,
pământul, cerul, iarba ori stânca ...
Sunt omul creat în ziua a şasea!
Mi-e chipul străin de chipul divin.
Şi nu ştiu să cânt;
eu n-am învăţat sau poate
am ştiut dar am uitat
să fredonez a mulţumirii rugăciune -
de-aceea tac.
De mi-aş deschide gura aş fi o falsă voce-n cor
vioară fără corzi în simfonie,
o dimineaţă fără zori.
Şi tac!

Însă ştiu că va veni o zi de Sabat sfânt, când
voi învăţa Imnul Creaţiunii
în clipa naşterii din Cuvânt:
Sfânt! Sfânt! Sfânt!
este Cel ce a făcut cerurile şi pământul,
marea şi izvoarele apelor -
ca un potir preaplin -
în veci de veci
AMIN!