Podgoria

Doamne, iar ni Te arată
În hlamida Ta curată
Pogorând dintre lumini
Prin grădinile de crini,
Coborând la Tine-n vie
Prin păduri de iasomie.

Vino pe neaşteptate
Să-I faci Fiului dreptate
Fiului ce L-ai trimis
Pe pământ din paradis
Să cutreiere câmpia
Şi să-Ţi cerceteze via.

Fiul Tău ucis de laşi,
De vieri şi arendaşi,
Vieri răi din lumea mare
Ce-au pus sfat să Îl omoare
Seara la apus de soare,
Într-o zi de sărbătoare,
Când e umbră pe răzoare
Şi nu-i nimeni să le vadă
Crima lor premeditată.

Doamne, Doamne-n via Ta
Au intrat graurii-n ea;
Strugurul pe coardă plânge
Tot cu lacrime de sânge
Din zori până la apus
Precum coasta lui Iisus
Unde suliţa L-a împuns.

Doamne, Doamne Te arată,
La vieri adu răsplată
Vino pe neaşteptate,
Fiului să-I faci dreptate.

Vin’ de-Ţi cercetează via.
Strugurii şi podgoria
Şi-adu la vieri simbria,
La cei vrednici bucuria.

Pentru rodul Tău ales
Vino, Doamne, la cules.

Copyright © 2017 Marin Mihalache