Petalele iubirii

Petalele iubirii

Din anii tinereții Ți-am jurat
Să Te urmez, până la capăt.
Iar a mea glastră a fericirii,
plină de petale de trandafir,
am așezat-o-n casa inimii,
pe un piedestal de zefir;
Să emane zilnic parfumul,
dragostea, și-a iubirii mireasmă.
Cei mai frumoși ani de lumină...
Răsărit feeric, dor fierbinte,
Zile senine, cu soarele urcând.
Sufletul deschis larg cu cântece,
Îngenunchiat în al meu gând,
Ruga fierbinte, cerul despicând,
Căutându-Te cu dorul din zori,
Să mă vezi Isuse și să cobori.

În gânduri și-n inima-mi firavă,
Fiorul de teamă mă-nfășoară.
Vino-n zilele grele de-ncercare.
Te caută privirea mea în toate;
Te vreau lumină pe a mea cărare,
Din zorii dimineții până-n noapte.
Credința bobului de muștar,
Te rog Doamne, dă-mi-o-n dar.
Biruitor trece-mă prin negru val,
Să nu îngădui Doamne ca să cad;
Să urc pe drumul către deal,
Prinde-mă bine-n al iubirii Tale vad.
Lumină fii, pe cale să nu mă pierd.
De voi călca pe mărăcini și spini,
Isuse, să mă ridici, să mă susții.
Dă-mi tărie și-n încercări biruinți.

Din codrul cu parfumul de rășină,
Cu freamăt și triluri în simfonii,
În cânt Te chem ascunsă,
acoperită cu vălul ceții cenușiu,
în ecoul surdin al dimineții.
O căprioară am trimis-o să alerge
în calea Ta, pe vârful cu nămeți;
Să-Ţi spună: "Ești focul iubirii mele,
dragostea eternă, pură, a dimineții.
Cu dor aștept ca să apari în zare.
Te urmez Doamne, ca pe-un far.
Doresc veșmânt țesut din raze.
Dor - port în al meu gând hoinar;
Zbuciumul iubirii ce-l port în piept,
Ţi l-am trimis Isuse pe-o rază violet.
Nu mă uita, eu zilnic Te aștept."

Din apele întinse am cules marea,
fără valuri. Dor... în unda cu susur lin;
De mă va dezorienta întâmplarea,
Și să mă rătăcesc vreodată-n min*
Pe-ntinsul învolburat, să plângă marea.
Cu el, și pescărușul fericirii-n zbor,
Iubiri sfinte din pieptu-mi șterse,
În valurile triste, de durere și dor.
Glastra fericirii pierdute să verse
pe pământ petalele iubirii veștede,
iar iubirea Ta sfântă, să le-nvioreze.
Să lase să cadă razele calde, rubinii,
Soarele dimineții, lin să le lumineze;
Să-ncălzească petalele rebelei iubiri;
Să umple iarăși glastra fericirii mele,
Cu marea dragoste, sfântă, eternă.

O rugă am trimis șoptit divinității.
Îndurare am cerut și să mă ierte.
Cer, stele, lună, nu vă ascundeți;
Ruga disperată cerul să mi-o asculte.
Glastra fericirii iar să mi se-ntoarcă
În casa inimii mele care așteaptă...
Umple-o cu petala iubirii sacră,
Să-nmugurească zilnic în glastră.
Marea iubire ce- o port în mine
Niciodată să nu se vestejească;
Doar ea mă va purta spre Tine,
Din neguri mă va purta-n lumină.
Atunci când Tu Te vei întoarce,
Isuse, să nu mă uiți, ia-mă cu Tine,
În țara unde e veșnic fericire.


20/09/2009/ALGHERO