Osana, sus în ceruri!

Osana, sus în ceruri, şi slavă în mărire!
Adu-ne, Prinţ al Păcii, şi nouă mântuire!
Osana, iată vine Cel binecuvântat,
În Numele puternic, slăvitul Împărat!

Osana, Îţi aşternem Isuse, la picioare,
Din zdrenţele de haine, covor de sărbătoare.
Osana sus în ceruri, la Tronul preaslăvit,
Osana pe pământul cu jale învelit.

Osana în mărire, în locurile sfinte,
Unde se-aduce slava Cerescului Părinte!
Şi-aicea jos, Osana, cu ramuri ce se frâng,
Cu inimi lâncezite, cu inimi care plâng.

Osana în belşugul din casa veseliei,
Osana lângă blidul uscat al sărăciei.
Osana-n bucurie, Osana în dureri,
Osana-n gerul iernii, Osana-n primăveri.

Osana când e noapte, şi răul se întinde,
Osana când iubirea şi pacea ne cuprinde.
Osana la-ntâlnire, cu dor când ne privim,
Osana când în lacrimi duios ne despărţim.

Osana între sfinţii cu feţele de îngeri,
Osana între robii ce-au strâns numai înfrângeri!
Osana! Vino, Doamne... îndură-Te de noi,
Te cheamă cei din lanţuri, din temniţi şi noroi.

Osana în splendoarea de vis şi înălțime,
Osana jos în ochii orbiţi de-ntunecime!
Osana în cântarea şi-n versul inspirat,
Osana în tăcerea adâncului oftat!

Osana Ţie, Doamne, în Cerul de lumină,
Osana în adâncuri, în pieptul ce suspină!
Osana când ajungem în stările de har,
Osana când se pare că jertfa-i în zadar.

Osana când parfumul iubirii ne-mpresoară,
Osana când tristeţea şi jalea ne doboară;
Osana în tenebre, Osana-n ceruri sus,
Spre slava şi mărirea, Iubitului Isus!

Să cânte serafimii cântarea minunată,
Să cânte omenirea acum ca niciodată!
Căci iată, se ivește lumina-n zori de zi:
Isus Hristos, Osana! La noi va reveni!