Odă iubirii

Sublimă Iubire, din cer pe pământ,
Venită în lumea de greu şi nevoi,
Te-aud, te privesc, te admir şi te cânt.
Iubire, eşti focul nădejdii din noi!

Eşti mugur ce prinde viaţa pe ram,
Iertare în ceasul cînd n-o mai speram,
Eşti floarea deschisă, eşti roada din plin,
Esenţa cerească în floarea de crin.

Eşti far salvator din adânci rădăcini,
Cununa slăvită pe frunţi de martiri,
Eşti rază în noapte, eşti cale la cer,
Eşti culme măreaţă în munţi de mister.

Eşti jertfa de mamă în ceasuri târzii,
Balsam şi lumină pe frunţi de copii,
Eşti unda măreaţă din tainic izvor,
Eşti murmurul apelor - fermecător.

Eşti zâmbetul dulce cu dor în văpăi,
Mantia ce-mbracă pe câţi sunt ai tăi!
Eşti cântecul harfei, eşti imnul sublim,
Oceanul cel veşnic, în care plutim!

Iubire sublimă adusă de sus
Măreţ arătată în Domnul Isus,
Ridică-mi privirea spre cerul senin
Și har dă-mi spre ţărmul Divin!