Obosiți mergem pe cale...

Obosiți mergem pe cale...


Obosiți mergem pe cale...
Despicăm orizont, zare;
Lăsăm în urmă livezile,
Anii... sărbătorile,
Pomii cu rouă pe petale.
Lacrimi dulci și amare,
Cad una câte una,
Spălând în piept durerea,
Anilor lăsați în urmă...
Dar azi... pășim spre - Cerescul Tată -
Spre cer... spre mântuire,
Spre a vieții vecie.



Primit-am în zori o bună veste,
Versuri pe stelele ce cad,
Scrise de mâna unui ”SOL” - Iubire! -
Împletite-n șirag de jad.
Nu ne-ai vrut în suferință,
De sus, ne-ai dat biruință.
Semn că suntem al Tău lăstar,
Noi Îți cântăm mulțumirea,
Cadoul nostru sincer, - ca dar -
Tată!... de noi Te-ai îndurat!
Din pieire, ne-ai salvat.



La ușa îndurării Tale,
Mai stăm și azi a cere...
Clipele de încercare, amare,
Șterge-le cu a Ta îndurare.
În umilință, ruga urcă...
Zarea să se deschidă, să se audă.
Nădejde dă-ne, ridică-ne-n speranță,
Pune în noi tărie,
O, Mare cu valuri celeste,
Învelește-ne în fericire,
Fire de binecuvântare.



Zilnic ne oglindim în cer chipul,
În primăveri, flori de - ”nu mă uita”
Ne mai trage clipa ce oprește timpul,
Stingând dorul de a cere iertarea.
Aleargă întrebări pe liniștea serii,
Despică cerul cu gândul în culori,
În seri târzii, 'Ți-auzim vocea -
Cânt duios... e libertatea,
Girul Sfânt. Pentru Împărăția Ta,
Sufletului obosit lăsându-i pacea,
Lacrima ce pictează cu iertare cerul,
Iar în jertfa Ta, ne-ai spălat vasul.


Norul zărilor albastre dă răspunsuri.
Lumina divină cade-n cascade, fluvii,
Spală lacrima ochilor obosiți,
Obrazul brăzdat de al anilor-dureri.
Ne-ai spus de veșnicia Ta,
Doar dăruind, intrăm în ea.
Iubirea noastră firavă fi-va temelia,
Ce scri-va-n dreptul nostru - mântuirea.
Piedici și poverile ce ne apasă,
Vei vindeca chiar rana dureroasă.
Trecutul tot îl ștergi,
Vei lăsa dulci mângâieri.


Creștine, clădește prin credință zilnic,
Legături, poduri, punți spre înalt,
Sufletul să-ți fie dornic,
Să ajungi pe piscul dorit.
Îmbrățișează azi - HARUL -
El te va trece hotarul,
Pe calea vieții să ocolești,
Porțile-ntunecoase, lumești.
Aruncă de pe umeri greaua desagă,
Adunată din șirul anilor, în grabă,
Cerul să îl tămâiezi,
Cu rugi în vers și să-L urmezi.


Crede în El - Te-mbracă în salvare,
Mândru va fi... că I-ai dat ascultare.
El îți este mântuirea,
Când trâmbița va despica zarea,
Se va ivi pe nori cu slavă,
Pentru cei care-L așteaptă.
Într-o clipită fi-va schimbarea,
Aleșilor ce I-au urmat calea...
Privește mereu spre țintă,
Prin orice greu, cu credință,
Că-n acea zi, s-a termina,
Tu cu Isus, spre cer vei pleca.


ALGH/22/07/2017