O poveste adevarată

Am auzit demult... cândva,
În copilăria mea
O poveste adevărată
Despre un Om, umil, supus
Cu o inimă curata,
Ce-i iubea pe toți nespus…

Bucuria Lui cea mare,
Nu era s-ajungă sus
Ci, să stea cu fiecare,
Sa-i ajute-n neajuns,
Si să dea poveti, și sfaturi,
La copii… și la adulți.

Toți Îl cunoșteau prea bine
După port si-nvăţăminte,
Îl numeau Învăţător,
Şi a toate Creator,
Fiind peste toate mai presus,
Căci numele Său era Isus.

N-a durat prea mult slujirea
Căci romanii L-au adus
În lanturi… la Pilat din Pont
Ce-I dorea de mult jertfirea
Căci pe cruce L-au răpus
Sub întregul orizont…

Îndurând aceste lucruri
De pe cruce răstignit
Domnul, în mila Sa cea mare,
A privit spre cei cu scuturi,
Ştiind că planul s-a împlinit,
Tuturor le-a dat iertare…

Azi, Isus din cer priveşte,
Şi încă are răbdare,
Ne trezeşte dimineaţa,
Şi mult bine ne doreşte
Stă un timp cu fiecare,
Căci, pe toţi, El ne iubeşte.