Nu renunţa la ce-s eu!

Te ador cu toată fiinţa mea
Slăvit genom de Dumnezeu!
Te ador cu tot ce este în ea!
Spre cer strig că Te ador mereu!

În faţa Ta mă prăbuşesc.
În lanţuri să mă ţii legată!
Loveşte-mă! Îi tot ce doresc
Să fiu de Tine sfâşiată.

Scutură-mă şi mă striveşte!
Pe stâncă aruncă fiinţa mea!
Calcă-mă în picioare orbeşte,
Arde-mă în foc, să poţi vedea

Că doar scântei răsar din mine!
Împrăştie-mă, Domnul meu,
Şi apoi adună-mă în suspine,
Dar nu renunţa la ce-s eu.

Sparge-mi capul de piatra Ta,
Sfâşie viaţa ce-i în mine,
Striveşte-mă sub talpa Ta,
Aruncă-mă în foc şi ruine,

Dar strânge-mă apoi mai tare
După ce m-ai împrăştiat
Şi adună-mă în disperare,
Ca să Te ador neîncetat.

Mă nimiceşti? Eu Te slăvesc,
Şi Te slăvesc cu adorare.
Mă închin şi apoi mă prăbuşesc,
Să pot să mă înalţ mai tare.

Nimic din ceea ce-ai făcut
Nu m-a distrus cu adevărat.
Viaţă prin toate am putut
Să adun, şi apoi m-am înălţat

Mai sus, ca să Te pot slăvi.
Mă închin, Doamne, înaintea Ta!
Eşti tot ce voi putea iubi!
Eşti tot ce vreau a adora.

O fericire am. E-n Tine.
Mă cheamă să Te onorez.
Mă spulberă printre ruine
Şi apoi mă înalţă, să visez

Că mă voi putea închina
În faţa Ta, Stăpânul meu.
Vino! Vreau a mă spulbera!
Ucide, Doamne, tot ce-s eu

Şi dă-mi apoi viaţă din Tine.
Eşti sursa desfătării mele.
Iubindu-Te mi-e atât de bine
Că mă împrăştii şi ard în stele.

În Tine este împlinirea!
Din Tine viaţa am luat.
Din Tine îmi hrănesc iubirea
Şi prin Tine totu-am creat.

Eşti sursa mea de împlinire.
Când mor, din Tine îmi iau viaţă
Şi apoi cresc iar spre fericire.
Izvor îmi eşti ce mă răsfaţă.

Doamne, aceasta n-am gândit,
Dar în Tine naşti desfătarea.
Tu eşti al vieţii infinit,
Tu eşti în viaţă adorarea.

M-am aplecat înspre viaţă.
Izvorul ei clar l-am găsit.
Nu-i altă sursă să am în faţă
La tot ce-am creat şi-am gândit.

Îţi dedic tot ce-am realizat.
De Tine azi eu am vorbit.
În neant m-am scurs şi-am constatat
Că numai Tu ai fost slăvit.

Te voi slăvi cu viaţa mea,
Iar dacă mor, din moarte în sus
Să ţâşnesc, Doamne, voi putea,
Fiindcă mai am ceva de spus

Despre a Ta mare frumuseţe.
Nu pot să spun ce-am întâlnit:
Splendoarea în mii şi mii de feţe
Din Tine, Doamne, a răsărit.

Izvor de vis neepuizat,
Sursă de imensă desfătare.
Una există. O-am aflat.
Mă închin şi îi dau adorare.

Pe Dumnezeu eu am găsit.
Da. Numai Unu-a existat.
După El o viaţă am tânjit,
Dar în final eu L-am aflat.

El este a mea fericire!
E visul meu ce l-am avut!
Este a vieţii mele împlinire!
Tot ce să văd în viaţă am vrut!

Un Dumnezeu desăvârşit!
Slăvit, iubit şi desfătat.
Un prunc de vis, ca înmărmurit
În faţa Lui să fi picat

Tot ce vine să i se închine.
Iar El, plutind în desfătare
Să fremete de atâta bine
Şi să Se îmbete de adorare.

Aceasta-i, Tată, fericirea!
Aceasta-i ţinta mea în viaţă!
Asta îmi este în piept iubirea.
Nu-mi e ruşine s-o am în faţă

Şi să vorbesc de-a Lui splendoare.
Ăsta e visul ce-am avut.
Că nu-l văd împlinit mă doare,
Dar asta-i tot ce eu am vrut.

Doar la aceasta mă gândesc:
Să fie Domnul fericit,
Şi când înspre El eu privesc
Să cad în gându-mi prăbuşit

Şi să mă scurg de adorare.
Splendoarea în El să o privesc
Şi să mor cât sunt eu de mare,
Ca apoi să învii şi să-L iubesc.

Acum totul e realizat.
Asta e ceea ce-am dorit.
Mă închin şi-L ador neîncetat,
Căci pentru El doar am trăit.

Splendoarea toată în simplitate!
O Doamne, asta am visat!
Asta-i puterea ce mă bate
Şi care m-a îngenuncheat!

Te ador cu toată fiinţa mea.
Ochii mei nimic nu zăresc.
Îi omor, să nu poată vedea
Decât al Tău chip ce-l iubesc.

Asta să-mi fie pedepsirea.
În acest fel să mă înrobeşti.
Tu să-mi umpli toată privirea
Şi Tu ochii să-mi stăpâneşti.

Nimic nu doresc a vedea.
Să-mi fie ochii blestemaţi
Doar spre Tine să poată avea
Privirea în veci îndreptaţi.

Asta-i ce vreau, Stăpânul meu.
Cu inima înflăcărată,
Plină de dragoste spun eu
Pedeapsa cea mai minunată

Şi chinul cel mai fericit.
Doar înspre Tine ochii mei
Să privească. Să fii slăvit
Numai Tu, Doamne sfânt, în ei.

Iar faptul că m-ai biciuit
E cea mai splendidă adorare,
Cel mai slăvit vis împlinit
Şi fericirea cea mai mare.

E gestul cel mai minunat
Pe care în viaţă l-ai făcut.
Te ador. Eşti Domn cu adevărat
Şi-a Ta splendoare am văzut.

Eşti unic Domn şi Dumnezeu.
Puterea, slava este în Tine.
Eşti tot ce-n viaţă o să ador eu
Şi-o să admir cum se cuvine.