Nu mă lăsa, Doamne!,

Nu mă lăsa Doamne!

Nu mă lăsa să mă pierd,
În flăcările durerilor să ard;
În cenușa suferinței, jarul mocnește
Ascunse-n el, geme speranța;
În palmă, ține-mi sufletul supus,
Credința în mine, nu a apus.
Stânca mântuirii mele,
Cu dor Te aștept în vale.

În ochi, lacrima rouă,
Alin Îți cere a mea rugă,
Atâția ani și anotimpuri
Pribeag prin lumea de dureri,
Desagi plini de încercări
Rupeau din mine, cu suferinți;
Căzută jos, dar priveam sus,
Te-am așteptat mereu, Iisus.


Așa cum florile în dimineață,
Petalele, roua așteaptă,
Așa Te-am așteptat și eu
Știam că-mi auzi suspinul greu.
Îndură-Te de vasul meu zdrobit,
Din el cioburile s-au împrăștiat,
Adună-le Domnul meu,
Îndură-Te de vasul meu!


Taifunul rupea din trupul de lut,
Trup obosit, de răni brăzdat,
Tu candelele stinse le-ai aprins,
Ai liniștit al meu plâns,
Ai mustrat deznădejdea
Sufletului i-ai dat speranța,
Mi-ai mărit slaba credință,
Ai ascultat umila-mi rugă.

Azi, bat la ușa de îndurare,
Dă-mi stropul de vindecare,
În inima plină de răni,
Toarnă ploi de binecuvântări.
Vasul meu ciobit de lut
Îl vreau iarăși șlefuit,
Fă-l cum era odinioară,
Plin de lumină, de roadă,
Lipește-mă Doamne, de Tine
De cerul sfânt, de mântuire.


Alghero /31/01/2026