Nicicând nu Te-aş putea recompensa!

Nicicând nu Te-aş putea recompensa!


Chiar în genunchi de m-aş târî o viaţă
Nicicând nu Te-aş putea recompensa
Isuse bun, Te am acum în faţă
Văd chipul Tău frumos, văd mâna Ta

Nu m-ai lăsat să pier în deznădejde
Ştiai de acuma, tot ce va urma
Mi-ai dat a vieţii veşnică nădejde
Şi le-ai săpat, chiar în inima mea

Nici nu ştiam în ce pericol sunt
Când Tu ai plănuit răscumpărarea
Bine nu cunoşteam acest pământ
Şi am gustat, păcatul, întristarea

O clipă neatent, m-am încrezut
Voiam să ştiu mai mult decăt ştiam
În hoţul cel de suflete am crezut
Şi-am căpătat numai ce meritam

Durerea din privire mi-ai văzut-o
Când lacrimile amare le-am gustat
Când am realizat că am pierdut-o
Şi deznădejdea, când Te-ai depărtat

Eram atât de singur şi străin
Un gol în jurul meu parcă plutea
Vedeam rânjind pe Acel rău, hain
Ce mulţumit şi fericit, era

A reușit ca să mă păcălească
De lânga Domnul meu m-am depărtat
Nu am gândit că are să îndrăznească
Ca să distrugă, ce Domnu-a creat

Cel rău, pe toate prea bine le ştie
A fost şi el în cer şi a domnit
A fost nemulţumit şi a vrut să fie
Mai mare, decât Cel ce l-a zidit

Dar Domnul Vieţii bun şi îndurător
Planul lui rău, nefast, l-a dejucat
Căci Tatăl Său L-a pus Judecător
Cu al Său sânge, ne-a răscumpărat

În mâna Lui e astăzi omenirea
De vrem să Îl urmăm, vom câştiga
Prin El avem şi astăzi nemurirea
Şi moartea, de-L avem, nu vom gusta.

Amin

Câmpia Turzii 12 martie 2012