Ne leagă Dragostea

Părinte-al îndurării, când zboru-mi este frânt,
Tu mă ridici pe culme, îmi dai un nou avânt,
Balsam de vindecare reverşi din înălţimi,
Mă-nvălui cu iubire şi cânt de heruvimi,

Atâta-mpotrivire mă face-ades să plâng,
Când mă loveşte greul, Cuvântul Tău Îl strâng,
Îl pun pe o tăbliţă-L aşez la pieptul meu,
Să-mi amintească veşnic că Tu eşti Dumnezeu.

Chiar de furtuna-i mare şi valul furios,
Eu voi călca pe ape, când Tu mă chemi, Cristos!
N-oi pune la-ndoială cuvântul Tău preasfânt,
Căci Tu eşti biruinţă, în cer şi pe pământ.

O inimă zdrobită poate oricând să dea,
Mai mult decât o lume cu tot ce este-n ea,
Căci ştie ca să lege o rană orişicând
Şi gura nu rosteste cuvinte, murmurând.

De-aceea Îţi dau slavă Părinte-n orice zi,
Aştept cu nerăbdare să vii din veşnicii,
Prin Fiul Tău Mesia, prin Duhul Tău cel Sfânt,
Ai împlinit Scriptura şi sacrul Legământ!

Mai e puţină vreme, curând ne vom vedea,
De-acea-Ţi cânt: "Mărire!" cu toată dragostea!
Oricât de grea e crucea ce-o port, nu voi cârti,
Eu ştiu că-mi porţi de grijă, atât cât voi trăi.

Iar dincolo de stele, când ne vom revedea,
Vom fi părtaşi Mesia, la toată slava Ta,
Cu câtă bucurie uniunea-om celebra,
Căci ceea ce ne leagă e însăşi Dragostea.

01/11/13, Barcelona- Lucica Boltasu