N-am să uit...

N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată
din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,
n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,
bunătatea Ta şi grija-Ţi minunată,
c-am fost orb şi dintre morţi m-ai înviat!

N-am să uit când durerea era mare,
şi-am strigat să nu mă laşi, că nu mai pot,
n-am să uit cum mi-ai răspuns, cu ce-ndurare,
cum în noaptea cea mai neagră de-ntristare
mi-ai umplut de strălucire cerul tot...

N-am să uit cum ai răspuns Tu rugăciunii
când credeam că sunt mai singur şi uitat,
când cei dragi nu mai ştiau că sunt, nici unii,
când tânjeam de dorul soarelui şi-al lumii,
n-am să uit, Isuse Doamne, niciodat'...

Cât aş vrea să-Ţi pot aduce-o mulţumire
mai curată decât roua de pe crin
şi să-Ţi cânt un dulce cântec de iubire,
revărsat în stări de har şi fericire,
din potirul sfânt al rugăciunii plin!

– Cât aş vrea să pot să-Ţi cânt ca altădată
când era senin-senin tot cerul meu,
până nu plânsesem încă niciodată,
până n-aveam inima împovărată
– recunoscător eu Ţi-aş cânta mereu!

Dar acum, când după ani de pătimire,
eu îmi reamintesc de bunătatea Ta,
vreau să-Ţi cânt un cântec numai mulţumire,
dar, Isuse, Te rog iartă că-n neştire
mă trezesc că-mi scaldă lacrimi faţa mea.

O, mai dă-mi, Isuse Doamne, o primăvară
fără nori, fără plâns şi fără chin
şi dă-mi glasul fericit de-odinioară
să-Ţi aduc întreaga inimii comoară
în potirul sfânt al rugăciunii plin.

Şi-acest cuvânt doresc să-ţi fie-o mărturie
pentru toţi câți vor mai suferi cândva
ca să creadă-n Tine, Doamne, cu tărie
şi să strige către Tine din urgie
ca să-Ţi cânte-apoi ca mine slava Ta.