Miros de nard

O, Strugure de malinita
din viile din En-Ghedi
cat har Iti curge de pe buze
Te-as asculta pana in zori de zi

mirosul Libanului patruns-a
in hainele pe care le porti
m-as inveli cu steagul ce-L inalti
pe ulite, -n Sion si la a Templului sfant porti

caci Steagul Tau e dragostea
si harul de pe buzele-Ti de strugure
e sangele-Ti de pe Golgota
pentru un muc care mai fumega, un mugure...

O, Crin din vai si rosu Trandafir
ce ne invalui cu mireasma din Saron
de ce-as umbla ca oaia ratacita
cand pasuni verzi incep chiar de sub Tron?

Si cata vreme Imparatul sta la masa Lui
miros de nard in jur El raspandeste
si isi inchide Porumbita in gradina
cu Duhul Sfant El o pecetluieste.

Si daca vulpile mici strica via-n floare
si daca iarna a trecut si ploaia a-ncetat,
sa stii ca vremea cantarilor sfinte a sosit,
ca nu mai este mult de asteptat.

N-ai vrea sa te invaliue azi si pe tine
iubirea care va domni in veci
pan' va veni ca sa te ia acasa
sau pana vei ajunge-n umbre reci...
... Pan' la racoarea zilei, pan' la lungirea umbrelor
se va intoarce si va trece muntii care ne despart
si ne va duce-n slava, infasurati cu Steagul
ce-i dragostea amestecata cu miros de nard!