Minunea petrecută pe Muntele Tabor …

Minunea petrecută pe Muntele Tabor …

Minunea petrecută pe Muntele Tabor,
Ne-arată iar Hristosu-ntr-a Sa Dumnezeire,
Schimbând înfăţişarea de simplu muritor
Cu cea de Domn al Vieţii, visat de omenire,

Prea Strălucind feeric, ca Soarele-n amiază,
Ȋntr-un veşmânt angelic, pe-un nor imaculat!
Din Ceruri se aude, preacoborând pe-o rază,
Cuvântul Celui care din vremuri ne-a creat,

Spunând: “-Acesta-I Fiul pe care Ȋl iubesc!”
“Pe-Acesta ascultaţi-L în tot şi-n toate cele,”
“Căci doar în El, cu Milă, Eu azi binevoiesc”
“Și El vă va da Haruri şi Mântuiri de rele!”

De-atunci şi până astăzi, Taboru-n Zi de-Odihnă
Ȋmbracă iar Creştinii în irizări de vis!
Oricine I se-nchină Hristosului de Tihnă,
Se va simţi ferice, precum în Paradis,

Și va dori şi dânsul, “coliba” de popas
Propusă-atunci de Petru, în marea-I reverie,
Când mistuit de “focul” Iubirii puse-n glas,
Dorit-a de-a rămâne cu Domnul, pe vecie!