Minunea cea mare

Minunea cea mare


Ca să rămână lucrurile care nu se clatină.” Evrei 12:27

Luna strălucește ca o perlă pe cer,
Nici in stea, nici in flori de rodie nu sper,
Totul se mișcă, totul e în schimbare,
Rămâne Dumnezeu, Numele Lui mare.


Stelele strălucesc mai frumos ca și ieri,
Parcă a înflorit bolta nopții pe cer,
Totul se mișcă, totul e în schimbare,
Dar spre mântuire, rămâne o Cale.

Când norii curg pe cer, soarele se ascunde,
Între cer și pământ rămâne o Punte,
Crucea se înaltă spre ceruri, tot mai sus,
Eu mă ascund la poala Crucii lui Isus.

Valurile mării se agită mereu,
Dar mă țin de Stâncă, și al meu Dumnezeu,
Ramuri se leagănă, flautul cântă duios,
Eu dansez pe cântul ce îl cântă Cristos.


Soarele se întoarce, e mândru pe cer,
Nu e el minunea mare în care sper,
Când totul se mișcă, totul e în schimbare,
Iubirea lui Cristos, minunea cea mare!