Mi-e dor!

MI-E DOR!

*
Mi-e dor să mă ridic în zbor,
Mi-e dor s-apari Isus pe nor,
O, Scumpul meu Mântuitor,
De Tine-mi este tare dor.

Răul cu săgeţi mă-împunge,
E ceas târziu, norul când ajunge?
În inimă dorul mă străpunge,
Credinţa cu balsam mi-o unge.

Duhul Sfânt ce l-am primit în dar,
Îmi poartă paşii la Tronul de har
Sufletul nu duce dor în zadar,
Zorii dimineţii în curând apar.

Mi-e dor de raza de lumină,
Şi inima şi ochii îmi suspină,
Adun nectarul ca şi o albină,
Ca tolba rugăciunilor să fie plină.

Isus, comoara vieţii mele,
Mi-e dor de zborul către stele.
Veghează-mă în toate cele,
Să nu fie umbletele mele rele.

Izvorul ce setea-mi potoleşte,
Şi dorul de veşnicii îmi trezeşte,
Eşti Tu, ce sufletu-mi izbăveşte,
Şi de mântuirea mea se-ngrijeşte.

Mi-e dor Isuse, mi-e tare dor,
De veşnicie, de al Tău izvor,
De credința ce-i gata de zbor,
Spre Tine iubitul meu Salvator.

Mi-e dor, să Te aud vorbind,
De stelele ce pe cer se aprind,
De braţele Tale ce mă cuprind,
De aripile ce spre cer se întind.

Mi-e dor, atât de tare mi-e dor,
De zorii din veşnicia veșniciilor,
Unde sufletul meu se-nalţă uşor,
Purtat de vers pe unda poeziilor.

Spre înălţimile eternului cer,
Ce îşi dezvăluie întregul mister,
Mi-e dor de-întâlnirea în eter
Cu Tine, unde s-ajung eu sper.

Căci, Tu de păcat m-ai curăţit,
Din orice robie, m-ai izbăvit,
Numele Tău fie în veci Slăvit.
Că pentru mine, Tu te-ai jertfit.

M-ai îmbrăcat în neprihănire,
Scumpul meu minunat Mire.
Mi-ai pregătit din in subţire,
Haină nouă, simbol de sfinţire.

Şi-o cunună de Mireasă,
Pentru mine, făcută crăiasă,
Prin iubirea cea mai aleasă,
Din neprihănirea Ta culeasă.

Păstrată-s cu migală şi ocrotită,
Cu cea mai aleasă mană hrănită,
Cu cea mai mare dragoste îngrijită,
Prin sânge sfânt pe vecie sfinţită.

Mi-e dor, atât de tare mi-e dor,
S-apari Isuse pe al slavei nor,
Să mă porţi pe aripi de nemuritor,
În univerul divin al stelelor.
Amin!