Maranata

Cândva un taur negru cu fulger între coarne
Va îmbrânci planeta în vid să o răstoarne.

Va sângera amurgul sub clarul nins de lună
Când vor ieşi bărbaţii în prag să se opună.

Vor fi în ceruri semne şi cu scântei va ninge
Dar demonul cel negru nu-l vor putea învinge.

Şi vulturii din ceruri se vor opri din zbor
Ḯmbrătişând tărâna ca tot ce-i muritor.

Şi corbi cu cioc de fier şi ochii de neon
Vor împânzi colina de la Amarghedon.

Din valurile mării şi dezgropaţi din timp
Se vor urca iar zeii pe muntele Olimp.

Cu harpa sa lăsată în grija unui zeu
Se va trezi din praful istoriei Orfeu.

Şi va cânta o vreme cu degete pe strune
Chemând la lupta mare oştirile păgâne.

Şi vor suna din trâmbiţi şi vor semăna vânt
Şi atunci va fi furtună în cer şi pe pământ.

Lumina se va stinge ascunsă sub obroc
Şi sub icoana fiarei, lui Gog şi-a lui Magog.

Vor fi oştiri cât frunza sub cerul gol şi trist
Şi-n frunte va fi prinţul minciunii, Anticrist.

Dar Domnul se va-ntoarce cum s-a suit pe-un nor
Şi doar cu o suflare va fi biruitor.

In cer şi pe pământ va-ncepe judecata,
O, vino mai degrabă, Iisus, Maranata !

Copyright © 2016 Marin Mihalache