Mă plec înaintea Ta

Doamne, ma plec inaintea Ta cu deplina sfiala,
Caci esti totusi Tatal meu, Pastorul meu...
Cand vin la Tine sunt cuprins de respect si de teama...
Caci esti Dumnezeu peste universul intreg!

Cine sunt eu? Ce-s pasii mei prin lumea-aceasta?
Sunt Doamne marunt ca un fir de nisip,
Credinta, puterea mi-e slaba...
Si totusi, cine sunt eu de m-ai iubit?

Prin veacuri au fost titani ai credintei
Apostoli, martiri ce pe deplin Ti-au slujit,
Avem atatea marturii si-atatea exemple,
Dar eu? Te slujesc eu, pe cat m-ai iubit?

Cand ma asez in Fata Ta la rugaciune,
Te vad Suveran peste Universul intreg.
Ma cutremur Doamne, caci totusi, cine sunt eu?
Ce-i glasul meu sa-ndrazneasca sa-Ti cer?

Am lucrat putin pentru Tine,
Din timpul meu putin Ti-am jertfit,
De aceea, m-apropii cu sfiala de Tine,
Nu merit nimic din tot ce mi-ai dat,
Si ca in har m-ai iubit!

Rugaciunea mea sa fie un dar al credintei,
Omagiu pentru trupu-Ti de cuie brazdat,
Ofrandele laudelor, laurii bucuriei
Caci sangele-Ti cald de pacat m-a spalat.

M-apropii de Tine cu adanca sfiala,
Cum se-apropie cerbul de izvorul curat,
Cum se-atinge albina de polenul cu nard,
Cum se-atinge-un lepros de vesmantu-Ti curat.

M-apropii de Tine odata cu brazii,
Cu muntii, cu stelele, cu izvorul curat
Caci stralucesti Stapane zambind minunat!
In toate Te vad cum respiri tot mai alb!

De aceea, Ti-aduc inainte viata-mi,
Atat de marunta, cat un bob de nisip,
Sunt nevrednic Parinte de Tine,
Dar Te laud, Te-ador de pe ale mele inaltimi.

Lauda mea sa fie mereu pentru Tine!
Tot mai mult sa Te iubesc, sa Iti cant;
Caci prin Tine exist pe pamant,
Iar eu? Pentru Tine traiesc, Te iubesc, Te ador si Iti cant.
Amin