Mă plec în faţa Ta smerit

Mă plec în faţa Ta smerit,
Şi lângă cruce îngenunchez,
Te preamăresc necontenit,
În inima mea Te păstrez.

Îţi mulţumesc că m-ai chemat,
Când pribegeam rătăcitor,
Şi calea Ta mi-ai arătat,
Isuse, Domn al domnilor.

Cu glasul Tău prin Duhul Sfânt,
Mi-ai spus să vin cum mă găsesc,
Să-nchei cu Tine legământ,
Şi mântuire să primesc.

Am stat nehotărât mult timp,
Căci mă vedeam neputincios,
Mi-am văzut starea de păcat,
Şi traiul meu defectuos.

Şi-atunci când Tu ai hotărât,
O Doamne sfânt m-ai cercetat,
Sincer la Tine am venit,
La pieptul Tău cu drag m-ai luat.

De-atunci sunt cel mai fericit,
M-ai mântuit... Ce mare har!
Isuse Domnul meu iubit,
Mi-ai dăruit totul în dar.

În dar, căci ai plătit pe lemn,
În locul meu şi-al tuturor,
Pentru noi Te-ai făcut blestem,
Pe cruce drag Mântuitor.
Amin!