Lumina...

Lumina. . .

Din mii nuanțe ale iubirii,
Pe pânza vieţii se imortalizează,
În armonie, floarea neprihănirii.
Vii culori o înfrumusețează,
Din curcubeul ce stă ca mărturie,
Cum Creatorul cu sânge spală
De mizerie pânza vieţii, în apă vie.
Pe-a eternităţii divină scală.

Şi-ntr-o simfonie de culori,
Pe pânza vieţii noastre trecătoare,
Prind viaţă raze de splendori,
Şi Universu-întreaga Lui grandoare.
Pe pânza iubirii Tale, Isus,
Sunt urmele sacrificiului Tău.
Ca un tril de ciocârlie urcă sus,
Rugăciunea sufletului meu.

Te rog, Doamne, tremurând,
Ca simfonia grâului sub vânt.
Ca susurul apelor, dulce şi blând,
Ca foșnetul frunzelor răsfrânt.
Cuprinde-mă în braţele Tale,
Mă luminează să pot distinge,
Pânza vieţii mele din vale,
Cum poate neprihănirea atinge.

Ca stropii din apa sfinţirii,
Sunt lacrimile pocăinţei,
Ce udă petalele neprihănirii,
Peste neputințele fiinţei.
Spre cer urcă laude şi Osanale,
Chiar din cuptoarele aprinse.
Sub vânt, armonia în vale,
Ţine sfinţirii aripile-întinse.
Amin!