Lucrare minunata

Un cer albastru, cu sclipiri de soare,
O iarba verde, flori umpland pamantul,
Copaci bogati si plini de cantatoare,
Toate-L slavesc pe Cel ce-a spus cuvantul,

Si prin minune toate-au fost facute.
Iar toamna, cand privesc cu intristare
Ca florile nu se mai fac vazute,
Ci-n locul lor doar uscaciune-apare,

Zaresc belsug de roade pentru lume,
Si-ti multumesc pentru indestulare.
In iarna grea, cand ma cuprinde frigul,
Si cerul e mereu lipsit de soare,

Deschide-mi ochii, ca sa vad castigul
Si rostul din ascuns, cel pentru care
Ingheata tot, de parca zici ca moare,
Si-apoi rasar iar flori de primavara.

In toate este-un scop, si o lucrare
Pe care numai Tu o tii in mana.
Eu Te slavesc, ca esti atat de mare
Si viata mea nu-Ti e deloc straina.

Tu stii tot ce-am facut si ce voi face,
Tot ce-am gresit, si tot ce-mi pare rau
Si pentru mine ai murit pe cruce,
Prin moartea Ta ca sa renasc si eu.

30/12/2010