Luceafărul

Luceafărul

În cerurile sfinte-nalte, tăcerea se aşternu...
Dumnezeu Atotputernic vrea să-ntrebe, apoi a ştii;
Atmosfera era grea, prevestea durerea...
Dumnezeu Atotputernic, hotărât vorbi:
- Cine oare, Cine vrea din ceruri să coboare?
Cine vrea slava cerească pentru un timp S-o lase,
Să plece pe pământ, purtând la muritori, salvare?

Tăcere apăsătoare... Niciunul nu dorea-n neant,
Să schimbe slava nemuritoare cu cea de pământean...
Dar răspunsul veni îndat -, căzu ca fulgerele,
Ca un tunet hotărât, o voce-n ecou:
- Eu!... Şi se făcu tăcere cu o rea prevestire...
Căzu cortina şi Cel hotărât, era chiar Fiul!
Din nou tăcere ca de plumb se aşternu...
Cu toţii-nmărmuriră, nu se aştepta niciunul...

El? - pe fețe cu uimire... chiar Fiul să fie Cel ce pleacă?
El?... Să renunţe la nemurire, la slava cea cerească?
În toată Dumnezeirea, oare de ce nu se găsi altul
Ca să coboare-n lume... de ce tocmai Tu, Fiul?
Dumnezeu acceptă cu durere, jertfirea Fiului,
Ca să ridice blestemul păcatului veciei
Şi să redea păcătoşilor speranţa mântuirii;
Coborî Luceafărul...sfera cerească părăsi.

Din Fiu de Dumnezeu, Luceafăr iubit Sus,
Acum era un om, un muritor de rând...
Călător prin lumea de durere și tristeți;
Vestind mântuirea, lumina veşnicei;
Puţini care-L urmau, necredincioşii - mulţi.
Şi-au răstignit pe Fiul, Luceafărul iubirii,
Pe cruce-ntre tâlhari, încoronat cu spini;
Suferea Isus...suferea Dumnezeu în ceruri...

Luceafărul luminii - între tâlhari pe cruce;
Dar Dumnezeu făcu ceea ce hotărâse;
Şi nu-L lăsă în moarte pe Sfântul dintre Sfinți;
Biruinţa o trimise, L-a înviat din morţi
Şi L-a-nălţat din nou în slava cerească
Lăsând în urma Sa, pacea pamântească.
De atunci, sunt mulţi ce Te urmează
Şi mulţi în zori plângând, Te-aşteaptă.

Cobori, cobori, Luceafăr sfânt, din galaxie albastră,
Pătrunde-n ale noastre case, viața ne-o luminează;
Revino iar ca altădată, prin puterea Duhului Sfânt;
Cerceteaza-ne o Doamne, ca pe creștinii de demult.
Cobori, cobori la noi, cobori la cei ce Te aşteaptă,
La cei supuşi, ascultători, la cei ce sunt cu roade.
Pe cei bolnavi să nu îi uiţi. Coboară, Doctor bun şi blând,
Un gând spre ei Tu să trimiţi, vindecă-i prin Duhul Sfânt.

Şi eu sunt unul dintre orbi; Coboară Tu Isuse,
Fă tină, unge-mă la ochi, să văd cărarea bine.
Toarnă Duhul Cel Sfânt, curat, inima să mi-o umple
Să fiu Isuse bun creştin în umblarea mea prin lume.
Cobori, cobori, Isuse drag, pe zorii dimineţii
Şi sigur vei găsi la geam, creştinii ce Te-aşteaptă.
Cobori, cobori, Isuse Sfânt în noaptea-ntunecoasă,
La cei ce stau mereu în veghe, dorind ca să Te vadă.

Isuse Te aştept, nu vreau să mă găseşti dormind;
Căci vreau ca să Te văd pe nori când ai să vii.
De n-ai să vii când eu Te chem, n-am să mă supăr Doamne,
Căci ştiu: sunt muritor de rând și voi sfârşi în moarte;
Dar de aici de pe pământ privesc cu ochii de credinţă
Şi cred că Tu mă iubeşti mult și-ai să mă duci la Tine.
Cobori, cobori, Isus iubit, căci Te aştept de-o viaţă.
Ia-mă cu Tine în galaxie, du-mă, du-mă Acasă!

Atunci când deznădajduiesc, trist privesc cerul...
Trimite-mi Doamne, rază sfântă ce poartă misterul.
Obrazul trist mângâie-l, umple-mă de nădejde,
Să ştiu că nu sunt părăsit sau uitat de Tine.
Cere-mi o Doamne, tot ce vrei; Cere-mi viața!
Dar vreau Isuse să îmi dai o altă soartă;
Căci Tu, Izvor de viaţă eşti, Izvor de mântuire.
Vreau viaţa veşnică cu Tine, sus, în nemurire.

25/09/2011 ALGHERO