Lăudat să fii-n veci, Doamne!

Motto""Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale,
și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!""Psalmul 139:14.

Lăudat să fii-n veci, Doamne,
Făcătoru-a toate cele!
Cu pământul, și cu cerul
Cu miliardele de stele.

Cum le socotești Tu, oare,
Și le dai nume la toate?
Nu pot înțelege taina
Științei Tale minunate.

Priceperea-Ți nemărginită
Nici nu poate fi pătrunsă -
Taina-nțelepciunii Tale
Fiind din veșnicii ascunsă.

O știință atât de minunată
Universul n-o cuprinde;
E mai presus de-a mea putere,
Prea înaltă s-o pot prinde.

Ce bine vede al meu suflet
Și se bucură că toate
Lucrările Tale, Doamne,
Sunt atât de minunate!

Tu mi-ai întocmit rărunchii,
M-ai țesut în chip ciudat;
M-ai zidit în întregime
Și m-ai binecuvântat.

Eram doar un boț de lut
Pe care Tu-l frământai;
N-aveam formă, n-aveam chip,
Dar Tu Doamne mă vedeai.

Și, erau scrise-n cartea Ta
Numărul zilelor mele
Rânduite mai 'nainte
De-a fi fost vreuna din ele.

Tu le-ai rânduit pe toate
Și prin Tine sunt ce sunt;
Tu mă cercetezi de-aproape,
Mă cunoști în amănunt.

Știi când umblu pe cărare,
Când stau jos să m-odihnesc;
Iar bunătatea Ta și mila
Întotdeauna mă-nsoțesc.

Tu mă înconjori mereu
Cu binecuvântări divine;
Tu mă sprijini în nevoi
Și-Ți pui mâna peste mine.

De departe-mi pătrunzi gândul
Și cuvântul nerostit,
Că înaintea Feței Tale
Sunt gol și descoperit.

Poate cineva vreodată
Să stea într-un loc ascuns,
Ochiul Tău să nu îl vadă
Și să nu îl fi pătruns?

În ce colț de lume, oare,
Și-ar ascunde șezământul
Când Tu, Doamne Sfinte, umpli
Cerurile și pământul?

Dacă s-ar sui în ceruri,
Tu acolo veșnicești;
Dacă-i la marginea mării
Și acolo, Doamne, ești.

De zice: "M-ascund în noapte
Că bezna mă învelește",
Pentru Tine chiar și noaptea
Precum ziua strălucește.

Nici în locuința morții
N-o să intre pe furiș,
Că înaintea Ta, Adâncul
Nu are acoperiș.

Doamne, eu mă-ncred în Tine
Orișiunde mă voi duce;
Că dreapta Ta mă sprijinește
Și mâna Ta mă va conduce.

Tu-mi cunoști inima, Doamne,
Gândul meu nu Ți-i ascuns,
Și la ruga mea fierbinte
Nu mă lași fără răspuns.

Tu îmi dai, Doamne, putere
Să umblu pe calea dreaptă;
De mi se clatină piciorul,
Bunătatea Ta mă-ndreaptă.

Peste orice fel de piedici -
Pe calea alergării mele,
Tu m-ajuți plin de-ndurare
Să pot trece peste ele.

Mă sprijini întotdeauna
C-un duh de bunăvoință,
Și în alergarea mea
Numai Tu-mi dai biruință.

Tu îmi porți zilnic povara
Pe cărarea mântuirii,
Stânca mea ocrotitoare!
Dumnezeu al izbăvirii! Amin!